ICCJ. Decizia nr. 1288/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1432 din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 4809/2004, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul D.V. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 612 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, pe baza concluziilor referatului de anchetă socială întocmit în cauză, că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale în raport de care continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel condamnatul D.V. care a susținut că, în mod greșit i-a fost respinsă cererea, deoarece familia sa se află într-o situație dificilă, ce reclamă prezența sa la domiciliu.
Prin decizia penală nr. 955/ A din 9 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4293/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
A fost obligat apelantul condamnat la plata sumei de 900.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul D.V. care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.
înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4809/2004 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, condamnatul D.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 612 din 4 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3950 din 24 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție.
în motivarea cererii, condamnatul a arătat că are o situație familială grea (după arestarea sa concubina l-a părăsit, iar de creșterea și îngrijirea celor doi copii minori se ocupă părinții săi care au venituri modeste), astfel că prezența sa la domiciliu este necesară pentru acordarea unui sprijin material.
înalta Curte reține că, legiuitorul a înțeles ca, în situații deosebite, de natură a afecta grav și irevocabil starea familiei condamnaților ori a bunurilor acestora, să acorde un plus de clemență și să permită revenirea temporară a condamnaților în sânul societății.
Astfel, potrivit art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.
Legea nu stabilește care sunt "împrejurările speciale" datorită cărora executarea imediată a pedepsei ar putea produce consecințe grave. Revine instanței de judecată sarcina de a face aprecieri asupra temeiniciei cererii.
Rezultă așadar că, în cauză trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea imediată a pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi evitate pe perioada maximă de 3 luni în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă.
în speță, față de susținerile condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale de către Consiliul Local al sectorului 2 București - Direcția de Protecție Socială, din conținutul căreia nu se desprinde iminența producerii consecințelor grave la care se referă textul de lege, deoarece situația grea a familiei petentului nu este consecutivă privării acestuia de libertate, ci este cvasiperpetuă, astfel încât prezența pasageră a acestuia la domiciliu pe o perioadă de maximum 3 luni, nu poate influența în vreun mod starea familiei sale.
Părinții condamnatului locuiesc împreună cu cei doi copii minori ai acestuia în condiții decente, într-un apartament compus din două camere, proprietate personală, nivelul de viață al acestora nefiind diferit de nivelul general de trai din perioada de tranziție a familiilor din pătura săracă a populației.
Totodată, mama condamnatului beneficiază de pensie pe caz de boală în cuantum de 1.560.000 lei, veniturile familiei fiind completate cu cele ocazionale obținute de tatăl petiționarului.
Față de aceste considerente, apreciind că cererea petentului nu întrunește condițiile prevăzute de art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.V.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1287/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1289/2005. Penal → |
|---|
