ICCJ. Decizia nr. 1292/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1355 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 2993/2004, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.C.A.
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 500.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2004, condamnatul B.C.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 360 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 5317/2003.
în motivarea cererii, revizuientul a arătat că nu au fost luate în considerare toate declarațiile date de el în faza de urmărire penală, iar situația de fapt a fost greșit reținută pe baza depozițiilor unor martori; că în realitate nu a consumat droguri, ci a luat un număr de 130 pastile de diazepam cu șampanie dintr-o sticlă Angeli; deși la dosar a indicat și adresa la care locuia fără forme legale, nu a fost citat.
în cauză, a fost efectuat de către procuror referatul cu nr. 1608/III-6/2004, în condițiile art. 399 C. proc. pen.
A fost atașată copia sentinței penale nr. 360 din 8 aprilie 2003, cu un referat întocmit de către B.E.P.
Examinând actele dosarului, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 360 din 8 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5317/2002, inculpatul B.C.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 la o pedeapsă de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pe o durată de 5 ani reprezentând termen de încercare.
Instanța a mai hotărât ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună mai multor măsuri de supraveghere și i-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 864C. pen.
Această sentință penală a rămas definitivă prin neapelare la 22 aprilie 2003.
La aceeași dată s-a emis adresa S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul București.
Prin sentința penală nr. 949 din 28 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost admisă cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere și s-a dispus executarea acesteia în regim de detenție.
Penitenciarul Jilava a confirmat faptul că executarea pedepsei a început la 10 martie 2004 și expiră la 9 martie 2007.
Prima instanță a constatat că motivele invocate de către revizuient nu se încadrează între cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Revizuientul a invocat motive de netemeinicie a hotărârii pronunțate, însă probatoriul ce a fost administrat, aprecierea acestuia, în condițiile art. 63 C. proc. pen., respectarea drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare s-a făcut conform dispozițiilor legale.
Cum aceste aspecte au fost cunoscute și verificate de către instanța care a soluționat cauza și nu au fost evidențiate fapte sau împrejurări noi, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., tribunalul a respins cererea revizuientului ca inadmisibilă.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul B.C.A. care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.
Prin decizia penală nr. 937/ A din 9 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4228/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul B.C.A.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 800.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut că, în cuprinsul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., sunt enumerate expres și limitativ cazurile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, iar motivele invocate de revizuient, respectiv greșita apreciere a materialului probator, nu se încadrează în nici unul dintre acestea.
în consecință, criticile apelantului fiind nefondate, Curtea a respins apelul declarat de revizuient.
împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs revizuientul B.C.A., care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.
înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 399 și următoarele C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat acelei instanțe cererea de revizuire a condamnatului B.C.A., după efectuarea verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca nefondată.
într-adevăr, din examinarea conținutului cererii, înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Nici în apel condamnatul revizuient nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în fond.
Vinovăția ori nevinovăția făptuitorului, încălcarea dreptului la apărare, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancțiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, reținerea greșită a stării de recidivă, nereținerea stării de legitimă apărare ori incorecta soluționare a laturii civile a cauzei nu pot forma obiectul cererii de revizuire, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare și extraordinare de atac, ce ar conduce la prelungirea sine die a soluționării cauzelor penale.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient B.C.A.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1343/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1287/2005. Penal → |
|---|
