ICCJ. Decizia nr. 1291/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1291/2005
Dosar nr. 249/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
La data de 15 august 2004, condamnatul M.S. a formulat contestaţie la punerea în executare a sentinţei penale nr. 190 din 11 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, susţinând că nu i s-a dedus integral timpul executat.
Prin sentinţa penală nr. 1316/ F din 19 octombrie 2004, sus-menţionatul tribunal, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis contestaţia la executare şi în baza art. 36 alin. (3) şi art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 190 din 11 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3349 din 17 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pe lângă durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2003 la zi şi perioada executată de la 18 ianuarie 2002, la 3 iunie 2003, conform sentinţei penale nr. 181/2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 215 din 28 iunie 2004 emis în baza sentinţei penale nr. 190 din 11 februarie 2004 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform sentinţei dată în contestaţia la executare.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul M.S., solicitând a se scade din pedeapsa de executat, pedeapsa de 4 ani şi 5 luni închisoare, aplicată pentru fapte săvârşite în anul 1997.
Prin Decizia penală nr. 898 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul condamnat.
Instanţa de apel motivează că susţinerile condamnatului sunt neîntemeiate, căci acesta nu a fost arestat preventiv pentru faptele în concurs real săvârşite în perioada 1996 - 1997, încât nu se poate considera ca executate aceste pedepse, totalizând 4 ani şi 5 luni închisoare.
La soluţionarea contestaţiei la executare, tribunalul a scăzut corect perioada executată de la 18 ianuarie 2002, la 3 iunie 2003 şi perioada arestului preventiv de la 23 august 2003, la zi.
Condamnatul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, iar în faţa instanţei a lăsat soluţionarea la aprecierea instanţei. De asemenea şi apărătorul desemnat din oficiu a lăsat recursul la aprecierea instanţei.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului se constată că prima instanţă a soluţionat corect contestaţia la executare, deducând din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului, durata reţinerii şi arestării preventive la zi şi perioada executată.
În această situaţie şi Decizia instanţei de apel, care a respins apelul condamnatului, confirmând sentinţa, este corectă.
Deci, verificând actele dosarului nu se constată nici un motiv care se ia în considerare din oficiu.
În consecinţă, recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul de avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 898 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1286/2005. Penal. Art.208,209c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 130/2005. Penal. Art.175 c.pen. Recurs → |
|---|
