ICCJ. Decizia nr. 1286/2005. Penal. Art.208,209c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1286/2005
Dosar nr. 5346/2004
Şedinţa publică din 21 februarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Turnu Măgurele, prin sentinţa penală nr. 318 din 18 decembrie 2003, a condamnat, printre alţii pe inculpatul minor G.O.P. la un an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
Totodată, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 63 din 9 aprilie 2003 a Judecătoriei Turnu Măgurele, definitivă prin neapelare şi a dispus să o execute alături de pedeapsa stabilită, în total 2 (doi) ani închisoare.
De asemenea, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC P. SRL Turnu Măgurele.
În fapt, s-a reţinut că, la 3 septembrie 2003, inculpatul, pe timp de noapte şi prin efracţie, a pătruns în incinta magazinului SC P. SRL de unde a sustras bunuri în valoare de 10.497.000 lei, pe care le-a înstrăinat cu ajutorul unei alte persoane condamnată în cauză pentru infracţiunea de tăinuire.
Prin Decizia penală nr. 75 din 30 martie 2004, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul minor G.O.P.
Nemulţumit de soluţia instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, criticând modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţe şi solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 1160 din 18 iunie 2004, a admis recursul declarat de inculpat, a casat în parte hotărârile atacate şi în baza art. 861 şi 862 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare, stabilind un termen de încercare de 4 ani, iar în baza art. 863 şi art. 1101 din acelaşi cod, a stabilit măsuri de supraveghere pe durata acestui termen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 409 şi art. 410, alin. (1), partea I, pct. 4, teza a II-a C. proc. pen., pentru greşita suspendare sub supraveghere a executării pedepselor cumulate stabilite inculpatului, ca efect al aplicării concomitente a prevederilor art. 861 şi art. 83 C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 83 alin. (1) C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Aşa fiind, prima pedeapsă devine executabilă şi se adaugă celei stabilite pentru noua infracţiune, aplicarea concomitentă a art. 861 şi art. 83 C. pen., fiind exclusivă, întrucât revocându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei, instanţa nu poate să încalce principiul autorităţii de lucru judecat, reindividualizând această pedeapsă, în sensul suspendării ei sub supraveghere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei cumulate de 2 ani închisoare, prin Decizia atacată, a nesocotit voinţa legiuitorului care a avut în vedere executarea în regim de detenţie a pedepsei respective, ca o sancţiune a comportamentului ulterior al infractorului, care săvârşeşte la scurt timp (în termenul de încercare), o nouă infracţiune.
Înalta Curte constată că, în mod corect, Judecătoria Turnu Măgurele revocând suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului G.O.P. a dispus ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie, soluţie menţinută prin Decizia nr. 75 din 30 martie 2004 a Tribunalului Teleorman.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul în anulare, se va casa hotărârea atacată, urmând a fi menţinute ca legale şi temeinice hotărârile instanţei de fond şi de apel.
Se va aplica inculpatului G.O.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 1160 din 18 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimatul inculpat G.O.P.
Casează Decizia atacată şi menţine ca fiind legale şi temeinice sentinţa penală nr. 1318 din 18 decembrie 2003 a Judecătoriei Turnu Măgurele şi Decizia penală nr. 75 din 20 martie 2004 a Tribunalului Teleorman.
Aplică inculpatului G.O.P. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1283/2005. Penal. Art.20 rap. la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 1291/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
