ICCJ. Decizia nr. 1276/2005. Penal. Art. 176 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1276/2005
Dosar nr. 234/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 264 din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în dosarul nr. 1254/2004, a fost condamnat inculpatul F.D.G. la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.; la 19 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. i) C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus executarea celei mai grele, de 19 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 57 şi art. 71 C. pen.
S-a dedus perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv, începând cu 7 iulie 2004 la zi.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost obligat inculpatul să plătească 50.000.00 lei daune materiale şi 200.000.000 lei daune morale către partea civilă P.G. şi cheltuieli judiciare în sumă de 4.000.00 lei către partea civilă şi către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 30 iunie 2004, cunoscând că victima locuieşte singură, inculpatul a pătruns în locuinţa acesteia de unde a sustras o geantă şi suma de 3.330.000 lei. Cu banii sustraşi, inculpatul şi-a procurat băuturi alcoolice împreună cu mai mulţi prieteni.
La 4 iulie 2004, escaladând din nou gardul, a pătruns în gospodăria victimei, apoi în casă şi pentru că a întâlnit-o pe victimă a lovit-o cu pumnul în zona feţei, după care a început să caute bani în obiectele de mobilier, moment în care a văzut-o pe victimă că s-a ridicat.
Realizând că victima l-a cunoscut şi-l va denunţa, inculpatul i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu un cuţit în zona gâtului, producându-i decesul. A abandonat-o în holul locuinţei, după care a continuat căutarea de bani şi bunuri. De data aceasta a sustras 300.000 lei, două topoare, un ciocan, o geantă de voiaj şi 0,5 kg cuie. Ulterior, bunurile sustrase au fost identificate de organele de poliţie.
Pentru a nu fi identificat de organele de poliţie, inculpatul s-a deplasat în municipiul Craiova la sora sa, F.N.E., căreia i-a relatat săvârşirea faptei, iar aceasta l-a sfătuit să se prezinte la organele de poliţie.
Pe data de 7 iulie 2004, inculpatul s-a întors în municipiul Râmnicu - Vâlcea, i-a povestit prietenei sale ce s-a întâmplat, iar aceasta a anunţat organele de poliţie care l-au identificat şi l-au reţinut.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului, iar inculpatul F.D. a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 346/ A din 23 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 1113/2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi a desfiinţat, în parte, sentinţa în sensul că, la pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare, aplicată inculpatului F.D.G. a adăugat un spor de 2 ani, urmând ca acesta să execute, în total, 21 ani închisoare în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. d) şi e) C. pen., urmând ca alături de pedeapsa principală de 21 ani închisoare, inculpatul să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 10 ani.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus în continuare detenţia.
A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, pe care l-a obligat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a considerat că nu se impune reducerea pedepsei, ci dimpotrivă a se aplica un spor de pedeapsă de doi ani pentru concursul de infracţiuni.
Totodată, nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., ci numai a celor prevăzute de lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe timp de 10 ani.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, pe car nu l-a motivat, iar la judecarea recursului, a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia, iar apărătorul desemnat din oficiu a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din examinarea dosarului, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate, inclusiv recunoaşterea inculpatului că el a ucis victima.
Încadrarea juridică a faptelor este de asemenea, corectă şi nu este contestată.
Totodată, se constată că pedepsele sunt bine individualizate, reflectând just gravitatea faptelor săvârşite, în raport de pericolul social ridicat şi cu împrejurările concrete în care au fost săvârşite, periculozitatea socială a persoanei inculpatului, faţă de agresivitatea manifestată şi de faptul că nu are loc de muncă stabil şi consumă frecvent băuturi alcoolice.
De asemenea, aplicarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., este justificată faţă de numărul şi gravitatea infracţiunilor aflate în concurs şi necesitatea ca durata pedepsei aplicate să fie suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente şi întrucât nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat şi urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, se va deduce din durata pedepsei rezultante, timpul arestării preventive de la data de 7 iulie 2004 la data prezentei decizii şi va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare în recurs, din care onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.D.G. împotriva deciziei penale nr. 346 din 23 decembrie 2004 Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 7 iulie 2004 la 21 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1275/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1282/2005. Penal. Legea143/2000. Recurs → |
|---|
