ICCJ. Decizia nr. 1308/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1308/2005
Dosar nr. 6508/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, prin sentinţa penală nr. 893 din 29 iunie 2004, l-a condamnat pe inculpatul M.D.G. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi respectiv art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute o singură pedeapsă de 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 27 iulie 2003 la 29 iunie 2004, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.
S-a luat act că părţile vătămate G.A. şi C.A. nu s-au constituit părţi civile şi în baza art. 118 lit. d) s-a confiscat de la inculpat suma de 1.800.000 lei rezultată din infracţiune şi inculpatul a fost obligat să plătească această sumă statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara de 11 iunie 2003, inculpatul s-a apropiat în fugă de C.A.E. şi I.S., tinere care în acel moment se aflau în apropierea Şcolii nr. 193 din str. Poiana Mare, şi a smuls din mâna primei telefonul mobil NOKIA 3310, după care a fugit.
În ziua de 26 mai 2003, în jurul orelor 14,00, în timp ce partea vătămată G.A. se deplasa de la şcoală spre casă, ajunsă în spatele blocului TS 30, situat în sectorul 4, a fost imobilizată de inculpat care i-a luat din geantă, un telefon mobil şi a constrâns-o să-şi scoată cerceii din urechi.
Apelul declarat de inculpat care a criticat sentinţa ca nelegală, susţinând printr-un prim motiv, că nu a săvârşit faptele, prin al doilea motiv că în ce priveşte fapta din 11 iunie 2003, a primit o încadrare juridică greşită, urmând a fi recalificată drept infracţiune de furt şi prin al treilea motiv că pedepsele au fost greşit individualizate fiind excesiv de aspre a fost respins prin Decizia nr. 749 din 19 octombrie 2004, pronunţată de secţia I penală de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar inculpatul a declarat recurs.
Prin memoriul scris a reluat criticile din apel susţinând că a împrumutat telefonul de la partea vătămată C.A., după care a plecat cu el fără să îl restituie iar în ce priveşte sustragerea telefonului de la minora G.A., nu se afla în Bucureşti la data reclamată.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt confirmată de probele administrate, au dat faptelor comise încadrările juridice legale, iar pedepsele situate la minimul special sunt judicios stabilite cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Aşa cum, amplu a motivat instanţa de apel, atunci când a respins apelul inculpatului prima instanţă a avut în vedere probele administrate şi anume, plângerile părţilor vătămate şi declaraţiile martorilor audiaţi. Astfel, martorii P.Şt. şi T.L., l-au văzut pe inculpat alergând cu un telefon alb în mână iar partea vătămată li s-a plâns că inculpatul i-a smuls telefonul şi a fugit.
Apărarea, în sensul că partea vătămată i-a dat de bunăvoie telefonul să-şi sune un prieten, după care a refuzat să-l restituie şi a plecat de lângă cele două tinere a fost respinsă motivat tocmai având în vedere declaraţiile părţii vătămate.
Referitor la a doua faptă aşa cum s-a reţinut de către instanţe, partea vătămată G.A. deposedată de bunuri, a remarcat că individul care a tâlhărit-o avea un tatuaj pe picior. A doua zi după ce a fost tâlhărită şi după ce a sesizat fapta partea vătămată l-a descris pe inculpat făcând şi precizarea că era îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi iar pe un picior (cel drept) avea un tatuaj.
În timpul anchetei la 20 iunie 2003, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat după fotografiile prezentate, iar după identificarea inculpatului şi prezentarea pentru recunoaştere din grup, după ce l-a indicat, cerându-i-se să arate piciorul (gamba) s-a constatat că are un tatuaj.
Aşa cum se observă în fotografii tatuajul este pe gamba stângă şi nu pe cea dreaptă însă acest aspect ţinând seama de vârsta, de şocul suferit când a fost imobilizată şi tâlhărită este explicabil, mai ales că aşa cum însăşi inculpatul a declarat, nu o cunoaşte pe partea vătămată şi susţine inculpatul n-a văzut-o niciodată.
Rezultând fără îndoială că inculpatul a săvârşit cele două infracţiuni mai ales că aşa cum în primele declaraţii a şi recunoscut că a luat telefonul de la C.A., deoarece se droga şi neavând bani de droguri trebuia să procure în orice mod un bun pentru ca să-l poată valorifica instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, iar inculpatul obligat potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat până la pronunţare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.G. împotriva deciziei penale nr. 749 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 iulie 2003 la 22 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1309/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
