ICCJ. Decizia nr. 1283/2005. Penal. Art.20 rap. la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1283/2005
Dosar nr. 199/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 275 din 2 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Teleorman, a fost condamnat inculpatul A.F. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile T.I. 10.000.000 lei daune morale şi 6.908.830 lei despăgubiri civile.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a stabilit că, în ziua de 11 noiembrie 2003, în timp ce partea vătămată T.I. trecea prin dreptul locuinţei inculpatului a fost atacată de câinele acestuia şi pentru a se apăra a ţipat la animal, gonindu-l.
În acel moment a intervenit inculpatul care, considerând că partea vătămată a întărâtat intenţionat câinele pentru a-l deranja pe el din somn, a lovit-o cu un ciomag în cap. Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată a căzut la pământ pierzându-şi cunoştinţa.
Leziunile traumatice corporale suferite, traumatism cranio-cerebral mediu cu fractură fronto-parietală stânga şi contuzie hemoragică fronto-temporală stânga; neuropatie cu cecitate post-traumatică O.S., au fost produse prin lovire cu un corp dur şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că a fost în mod greşit condamnat, deoarece el nu a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În subsidiar, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, fiind necesară administrarea de noi probe.
Prin Decizia penală nr. 962/ A din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 275 din 2 noiembrie 2004 a Tribunalului Teleorman.
Reiterând motivele, inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei sus-arătate.
Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Apărarea inculpatului că în intervalul de timp dintre orele 19,00 şi 20,00 s-a aflat în locuinţa sa şi că nu a ieşit din casă fiindcă dormea nu poate fi primită, nefiind susţinută de nici o probă.
Astfel, atât reproşul pe care inculpatul i l-a făcut părţii vătămate cât şi loviturile aplicate acesteia au fost auzite de martora D.A.G., care i-a spus mamei sale D.S., că inculpatul A.F. o bate tare pe partea vătămată. Ieşind amândouă să vadă ce se întâmplă au găsit-o pe partea vătămată căzută lângă gardul lor.
După circa 10 minute, martora D.S. a revenit să vadă în ce stare se mai află partea vătămată şi a observat că aceasta s-a ridicat şi se îndrepta spre domiciliul său.
Având în vedere că din probele administrate rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, în cauză nu se impune achitarea acestuia.
Cât priveşte solicitarea inculpatului de a restitui cauza la parchet nici aceasta nu se justifică, întrucât urmărirea penală efectuată în cauză este completă, iar cercetarea judecătorească a permis instanţelor să stabilească o situaţie de fapt corectă şi să facă o justă individualizare a pedepsei.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.F. împotriva deciziei penale nr. 962/ A din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1282/2005. Penal. Legea143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1286/2005. Penal. Art.208,209c.pen. Recurs în... → |
|---|
