ICCJ. Decizia nr. 1312/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1312/2005
Dosar nr. 2725/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 12 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, inculpata D.T. a fost condamnată la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege şi art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2001 la 20 aprilie 2001.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 4 grame heroină în amestec cu cofeină şi a 85 comprimate de metadonă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate şi a declaraţiilor inculpatei care a recunoscut săvârşirea faptelor, colaborând cu organele de poliţie pentru identificarea persoanei de la care a procurat drogurile că la 28 februarie 2004, la percheziţia domiciliară s-au găsit 35 punguţe conţinând 4,72 grame heroină şi 60 pastile metadonă pe care inculpata le procura în vederea vânzării şi obţinerii de bani.
Apelul declarat de inculpată prin care a solicitat desfiinţarea sentinţei şi reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră exagerată, a fost respins prin Decizia nr. 305/ A din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Nemulţumită şi de această hotărâre, inculpata a declarat recurs. A reiterat motivele din apel susţinând că este mama a 3 copii minori şi că prin executarea pedepsei prin privare de libertate timp de 2 ani, familia va avea de suferit.
Recursul este nefondat.
Aşa cum a motivat instanţa de apel pedeapsa a fost judicios stabilită. Prima instanţă a avut în vedere cele două cauze de atenuare a pedepsei, prima cea legală prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi cea de a doua cea judiciară, recunoaşteri de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. În aceste condiţii pedeapsa de 2 ani închisoare, având în vedere că traficul de stupefiante de mare risc este sancţionat cu pedepse cuprinse între 10 şi 20 ani închisoare, nu poate fi considerată aspră.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.T. împotriva deciziei penale nr. 305 din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 februarie 2001 la 20 aprilie 2001.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1310/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1313/2005. Penal. Art.79 alin.1 din OUG... → |
|---|
