ICCJ. Decizia nr. 1309/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1309/2005
Dosar nr. 6852/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1056 din 27 august 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei M.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus condamnarea inculpatei M.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 29 mai 2003 şi s-a menţinut starea de arest a inculpatei conform prevederilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului T.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 417/2002 a Tribunalului Bucureşti, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată prin sentinţă, inculpatul T.C. având astfel de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 mai 2003 la zi.
S-a dispus restituirea către inculpata M.C. a sumei de 734.000 lei, iar către inculpatul T.C. a sumei de 650.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că, în seara zilei de 9 aprilie 2003, inculpaţii M.C. şi T.C. au fost depistaţi de către organele de poliţie având asupra lor o serie de obiecte şi substanţe interzise deţinerii. Astfel, pe lângă o punguţă tip „bilă" asupra inculpatei s-au mai găsit două seringi hipodermice folosite, o fiolă spartă, precum şi un pliculeţ de sare de lămâie. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 aprilie 2003, punguţa tip bilă conţinea o cantitate de 0,03 gr. heroină, aceasta consumându-se în cursul analizelor de laborator.
Inculpata a recunoscut că este consumatoare de heroină, iar obiectele găsite asupra sa îi aparţin.
În seara zilei de 29 mai 2004, organele de poliţie au efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpaţilor M.C. şi T.C. din str. Duzilor, în care se afla înafară de cei 2 inculpaţi, şi martorul M.D. Cu această ocazie s-au descoperit, într-una din camere 10 doze cu heroină, iar în holul locuinţei, într-o ţeavă dezafectată, alte 8 doze de heroină. Au mai fost descoperite, între altele, 7 seringi hipodermice folosite, precum şi alte obiecte care indicau consumul de droguri.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, cele 18 doze conţineau cantitatea de 0,0914 gr. heroină, iar în cele 7 seringi şi o fiolă spartă s-au evidenţiat urme de heroină, substanţă prevăzută în tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000.
Întreaga cantitate s-a consumat în urma analizelor de laborator.
Instanţa a concluzionat că aceste probatorii atestă în mod cert săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în contextul în care ea a şi fost recunoscută de către inculpaţi.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, prin Rechizitoriu susţinându-se că unele dintre cele 18 doze de heroină descoperite erau destinate vânzării. Instanţa a reţinut însă că sub acest aspect susţinerile din Rechizitoriu nu se confirmă.
S-a apreciat că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată, îndoielile extrem de serioase cu privire la infracţiunea de trafic de droguri fiind în favoarea inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi cei doi inculpaţi.
Un prim motiv de apel al Parchetului a vizat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de droguri, susţinându-se că soluţia instanţei este greşită şi în dezacord cu probatoriile administrate.
Astfel, s-a arătat că revenirile ulterioare ale inculpatului T.C. şi ale martorului T. asupra declaraţiilor anterioare nu pot conduce la concluzia că inculpaţii nu au săvârşit şi această infracţiune reţinută prin Rechizitoriu.
Un al doilea motiv de apel, se referă la omisiunea instanţei de fond de a deduce pentru inculpatul T.C. şi perioada executată în baza sentinţei penale nr. 417 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti în legătură cu care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În apelurile lor, cei doi inculpaţi au susţinut că pedepsele aplicate sunt prea severe, instanţele omiţând să aibă în vedere elementele de circumstanţiere personală care le sunt favorabile. În plus, inculpata M.C. a solicitat să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei ori suspendarea acesteia sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 828/ a din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpatul T.C.
A desfiinţat în parte sentinţa numai cu privire la deducerea arestării preventive din durata pedepsei pentru acest inculpat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa apelată, perioada arestării preventive de la 12 martie 2002 la 2 mai 2002, conform sentinţei penale nr. 417/2002 a Tribunalului Bucureşti şi de la 29 mai 2003 la 4 noiembrie 2004.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata M.C. şi a dedus prevenţia acesteia de la 29 mai 2003 la 4 noiembrie 2004 şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Împotriva acestei decizii, inculpaţii au declarat recurs, criticând soluţia pentru netemeinicie.
Invocând prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., ei solicită redozarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora.
Recursurile declarate sunt netemeinice şi urmează a fi respinse ca atare.
Instanţa de fond a aplicat, iar cea de apel a menţinut pedepse cu închisoarea orientată spre limita minimă prevăzută de lege, dar a ţinut cont, în acelaşi timp de starea de recidivă post-condamnatorie a inculpatului T.C. şi de conduită generală a inculpaţilor.
Instanţele au făcut o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind pedepse care corespund scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.C. şi T.C. împotriva deciziei penale nr. 828 din 4 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M.C. timpul arestării preventive de la 29 mai 2003 la 27 ianuarie 2005, iar din pedeapsa aplicată inculpatului T.C., perioada executată de la 12 martie 2002 la 2 mai 2002 şi timpul arestării preventive de la 29 mai 2003 la 22 februarie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1308/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1310/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
