ICCJ. Decizia nr. 1310/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1310/2005
Dosar nr. 7264/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1351 din 27 octombrie 2004, fond după casare, pronunţată în dosarul nr. 3532/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i), alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 30 iulie 2003 la zi.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i), alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.A. va executa pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 30 iulie 2003 la zi.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 998 şi art. 999 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile SC R.C.S. SA cu sediul în Bucureşti, suma de 12.500.000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 alin. (5) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de partea civilă privind acordarea de daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că inculpaţii, în datele de 29 iulie 2003, respectiv 30 iulie 2003 au sustras un număr de 6 amplificatoare TV tip Amigo aparţinând SC R.C.S. SA din blocuri diferite situate pe raza sectorului 4 Bucureşti, cauzând un prejudiciu de 24.000.000 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: procesul verbal de depistare, reclamaţii, declaraţiile reprezentantului legal al părţii vătămate, declaraţiile inculpaţilor, raportul de constatare tehnico-ştiinţific, procesul verbal de cercetare la faţa locului, dovada de restituire a bunurilor sustrase, procesul verbal de conducere în teren, precum şi declaraţiile martorilor L.B., D.Gh.S. şi R.V.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei, precizând că au hotărât de comun acord să sustragă cablurile TV pentru a le valorifica în ţară şia-şi procura astfel banii.
Prin sentinţa penală nr. 487 din 8 aprilie 2002 pronunţată în dosarul nr. 4301/2003 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen., formulată de inculpaţi.
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi alin. (3) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpaţii C.G. şi M.A. la câte un an închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus prevenţia de la 30 iulie 2003 la 8 aprilie 2004.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a admis în parte acţiunea formulată de partea civilă SC R.C.S. SA Bucureşti şi a obligat inculpaţii în solidar la plata sumelor de 12.500.000 lei daune materiale şi 4.000.000 lei daune morale.
Prin Decizia penală nr. 409/ A din 1.06.2004 pronunţată în dosarul nr. 1475/2004 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul Tribunalului Bucureşti şi inculpaţi împotriva sentinţei sus-menţionată. S-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală. S-a computat prevenţia de la 30 iulie 2003 la 1 iunie 2004 şi s-a menţinut starea de arest a acestora.
La judecarea cauzei în fond, după casare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă mai sus.
Faptele şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza ansamblului probator administrat în cauza anterior menţionată.
Inculpaţii constant au recunoscut săvârşirea faptei.
Împotriva sentinţei penale nr. 1351 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpaţii au declarat apel criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, considerând pedepsele aplicate excesiv de aspre.
Prin Decizia penală nr. 905 din 30 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.A., a computat prevenţia inculpatului de la 30 iulie 2004 la 30 noiembrie 2004 şi a menţinut starea de arest a acestuia. A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.G.
S-a reţinut că instanţa de fond a făcut o corespunzătoare aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de 4 ani închisoare, deci orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.A., pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei, prin reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., arătând că faţă de circumstanţele sale personale, de sinceritatea de care a dat dovadă, de faptul că este arestat de un an şi 7 luni, pedeapsa aplicată este prea mare.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului invocat, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social sporit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modul de operare, circumstanţele personale ale inculpatului, aspecte faţă de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia, nefiind elementele care să ducă la reţinerea circumstanţelor atenuante.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 905 din 30 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 30 iulie 2003 la 22 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1309/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1312/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
