ICCJ. Decizia nr. 1316/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1316/2005
Dosar nr. 175/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 184 din 5 aprilie 2004, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul B.A., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată, aplicată prin sentinţa penală nr. 621 din 9 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 92/2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, faţă de concluziile raportului de expertiză medico-legală, în care se arată că afecţiunile constatate pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P., fără să fie agravată starea de sănătate a condamnatului în detenţie, acesta nu se află în imposibilitatea executării pedepsei, astfel încât nu se impune întreruperea executării.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 283 din 21 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva menţionatelor hotărâri, condamnatul B.A. a declarat recurs, solicitând întreruperea executării pedepsei pentru motive medicale, arătând că faţă de afecţiunile grave de care suferă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situaţia de a putea executa pedeapsa".
Curtea, analizând hotărârile atacate prin prisma motivelor invocate, constată că ambele instanţe au apreciat în mod corect concluziile rapoartelor medico-legale efectuate în cauză, în care se arată că „actualul stadiu evolutiv al bolilor de care suferă numitul B.A. permite acordarea asistenţei medicale în cadrul reţelei sanitare a A.N.P. şi nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical".
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 283 din 21 decembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1255/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1333/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
