ICCJ. Decizia nr. 1333/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1333/2005
Dosar nr. 5400/2004
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondată, plângerea penală formulată de petenţii R.S. şi R.B., împotriva soluţiei dispuse în dosarul penal nr. 22/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 1 lit. a) şi art. 193 alin. (5) C. proc. pen., petiţionarii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 600.000 lei şi, în solidar, la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimatul P.P.
S-a reţinut că, prin rezoluţia nr. 22/P/2004 din 15 martie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitorii P.P., P.G.E., D.M., D.E., G.G., G.C., R.M., B.C. şi T.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 13 din Legea nr. 87/1994, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a) şi g) C. proc. pen.
În fapt, la data de 14 aprilie 1995, persoanele vătămate R.S. şi R.B. au împrumutat suma de 5980 dolari S.U.A. de la făptuitorul P.P., părţile încheind un înscris denumit „contract chitanţă de împrumut".
Împrumutul a fost garantat de către persoanele vătămate cu apartamentul proprietatea lor, făptuitorul fiind împuternicit de către aceştia cu procură specială ca, în cazul nerestituirii debitului, să înstrăineze imobilul.
Întrucât împrumutul nu a fost restituit la termenul fixat de părţi, făptuitorul a înstrăinat apartamentul, actele fiind încheiate de notarii B.C. şi T.I.
Persoanele vătămate au formulat plângere penală atât împotriva lui P.P. cât şi a notarilor publici, precum şi împotriva tuturor cumpărătorilor succesori ai bunului, susţinând că au fost înşelaţi şi că în evidenţa contabilă a firmei SC P.S. SRL Bucureşti nu a fost înregistrată întreaga sumă reprezentând valoarea împrumutului.
Împotriva măsurii dispuse de procuror, persoanele vătămate au formulat plângere care le-a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin rezoluţia nr. 117/II din 24 aprilie 2004, apreciindu-se că soluţia de neurmărire penală este legală şi temeinică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., persoanele vătămate au făcut plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, adresată instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competentă să judece cauza în primă instanţă.
Curtea de Apel Constanţa a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând că soluţia dispusă este legală şi temeinică. S-a stabilit că persoanele vătămate nu au fost înşelate în legătură cu vânzarea apartamentului, amândouă au semnat procura specială dată făptuitorului P.P., iar în cauză nu există dovezi privind perceperea unei dobânzi de către acesta din urmă.
Notarii B.C. şi T.I. şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în mod corect, fără a vătăma persoanele vătămate în drepturile lor legitime.
Sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs în termen legal de către petiţionarii R.S. şi R.B. care au solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii şi tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Organele de cercetare penală au stabilit corect situaţia de fapt, iar soluţia dispusă corespunde probatoriului administrat în cauză.
Din probele existente la dosar nu rezultă că făptuitorii i-au indus în eroare pe petiţionari, aceştia asumându-şi deliberat consecinţele actelor civile încheiate şi acceptând preţul contractului.
Formalităţile notariale au fost întocmite cu respectarea atribuţiilor de serviciu ale notarilor publici, precum şi a intereselor legale ale părţilor.
În consecinţă, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de desfiinţare a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 22/P/2004 din 15 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii R.S. şi R.B. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1316/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 1341/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
