ICCJ. Decizia nr. 1235/2005. Penal. Art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1235/2005
Dosar nr. 6376/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Sălaj, inculpatul C.S.M. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.
S-a menţinut măsura arestării preventive şi s-a dedus perioada arestului preventiv din 7 martie 2004 la zi.
S-a constatat că partea vătămată I.V. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 12.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul a fost trimis în judecată, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., comisă în stare de provocare prin reţinerea art. 73 lit. b) C. pen., reţinându-se în esenţă că în noaptea de 6 martie 2004, în jurul orelor 1,00, aflându-se într-o stare puternică de tulburare şi emoţie determinată de acţiunea provocatoare a tatălui său, i-a aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului şi corpului, leziunile ducând la deces.
În urma administrării probaţiunii în faza de cercetare judecătorească şi pe baza probelor din faza de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
Părinţii inculpatului, C.M. şi M. s-au mutat în anul 1997 în satul Bănişor, unde au moştenit o casă de locuit şi mai multe terenuri. În anul 2003, mama inculpatului a decedat, situaţie în raport de care inculpatul a angajat pe vecinii săi din Bănişor, martorii A.I. şi B.I. să-i asigure mâncare tatălui său şi să-l ajute în gospodărie în schimbul sumei de 1.200.000 lei lunar. Inculpatul era încadrat la D.G.F.P. Deva, ca inspector financiar şi periodic îl vizita pe tatăl său, aducându-i cele necesare traiului. Aşa s-a întâmplat şi în data de 4 martie 2004, când inculpatul l-a vizitat pe tatăl său şi împreună cu vecinul A.I., au prestat munci în gospodăria acestuia.
În ziua de 5 martie 2004, inculpatul împreună cu A.I. au consumat băuturi alcoolice la locuinţa tatălui său, după care, s-au dus împreună la un vecin, martorul C.F., unde au continuat să consume vin şi ţuică. În jurul orei 21,00, numitul A.I. s-a deplasat să-şi cumpere ţigări, iar inculpatul a consumat în continuare alcool până, în jurul orelor 1,00, noaptea, ajungând într-o stare avansată de ebrietate.
Când s-a reîntors la domiciliul tatălui său, între aceştia s-a iscat un conflict determinat de faptul că atât inculpatul cât şi tatăl său erau în stare de ebrietate, împrejurare în care tatăl inculpatului l-a insultat pe acesta, referindu-se şi la mama sa decedată, moment în care inculpatul a ripostat, lovindu-l de mai multe ori cu pumnii şi picioarele, aspect ce rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, precum şi din declaraţia inculpatului care a recunoscut că l-a lovit pe tatăl său doar cu palma peste faţă, după care acesta a căzut.
Instanţa a apreciat că inculpatul a fost provocat de tatăl său, prin faptul că acesta i-a adresat cuvinte insultătoare ce i-au lezat grav demnitatea şi onoarea şi l-au determinat să acţioneze în modalitatea descrisă.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi inculpatul, apeluri depuse în termenul prevăzut de lege.
Prin apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, s-a solicitat desfiinţarea hotărârii pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea acesteia în raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunii săvârşite, şi de persoana inculpatului.
Astfel, s-a arătat în motivele de apel, că, pedeapsa aplicată inculpatului, nu este în măsură să contribuie la reeducarea acestuia, arătându-se că instanţa de fond nu a ţinut cont de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar atunci când a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului nu a ţinut cont de faptul că între pretinsul act provocator şi urmările faptei, există o disproporţie vădită, susţinându-se că remarca şi cuvintele jignitoare folosite de victimă nu pot justifica o agresiune fizică de o atare intensitate.
De asemenea, multiplele lovituri aplicate victimei, comportamentul nesincer al inculpatului în cursul procesului penal şi cele arătate mai sus, justifică aplicarea unei pedepse mai mari.
În motivele expuse oral cu ocazia judecării apelului, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a menţionat în mod expres că se solicită înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., deoarece nu există dovezi din care să rezulte că inculpatul a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de atitudinea victimei, ci doar declaraţia inculpatului în acest sens nu este suficientă pentru a se reţine provocarea circumstanţei atenuante.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea hotărârii şi judecând în principal să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate inculpatului, iar în subsidiar reducerea pedepsei până la minimul general ca urmare a reţinerii de către instanţă a efectelor circumstanţelor atenuante.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 281/ A din 29 septembrie 2004, s-a admis apelul declarat de parchet împotriva sentinţei penale nr. 86 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Sălaj pe care o desfiinţează numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C.S.M. şi rejudecând;
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Menţine starea de arest a inculpatului şi deduce din pedeapsă perioada arestului preventiv din 7 martie 2004 la zi.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Nemulţumiţi şi de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs parchetul şi inculpatul.
Parchetul prin recursul formulat, critică Decizia pentru eronata aplicare a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi după reaprecierea probelor să se înlăture prevederile acestui text, cu urmarea imediată, a majorării pedepsei.
Inculpatul prin recursul declarat reia motivele invocate prin apel, respectiv a solicitat a se vedea că, nici un moment nu a urmărit să-şi omoare tatăl, dar fiind sub influenţa alcoolului şi jignit peste măsură de victimă, deci, provocat prin insultarea mamei sale moarte, a ajuns să-l lovească, de mai multe ori.
Astfel, a cerut schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzute de art. 183 C. pen., şi reducerea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat, se apreciază a fi fondat, doar pentru considerentele ce se vor analiza, iar recursul declarat de parchet, este nefondat.
Verificându-se actele şi probele administrate în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, Curtea reţine că omorul calificat s-a comis de către inculpat, în stare de provocare, victima fiind cea care anterior incidentului îi reproşează că „nu este fiul lui" şi totodată aduce insulte deosebit de grave soţiei respectiv mamei inculpatului, deşi este decedată.
Cum şi comportamentul victimei anterior acestui incident a fost, fără dubii, de nerespectare şi ignorare a eforturilor materiale pe care le făcea inculpatul, ca fiu, faţă de tatăl său rămas văduv, justificat s-au aplicat prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Astfel, inculpatul plătea pe vecinii A.I. şi B.I., pentru ca în cursul săptămânii, s-o ajute pe victimă la treburi, iar în fiecare sâmbătă şi duminică venea personal, să lucreze în gospodăria tatălui său, neglijându-şi propria sa familie.
Cu toate aceste dovezi de afecţiune şi îngrijire, ce le-a manifestat inculpatul faţă de tatăl său (victima din cauză), evidenţiate şi de martorii audiaţi şi chiar de către parchet, prin rechizitoriul întocmit, partea vătămată era tot timpul sub influenţa băuturilor alcoolice şi aducea grave insulte inculpatului şi mamei sale de curând decedată.
În această stare de puternice tulburări şi emoţii s-a aflat inculpatul, la data comiterii faptei şi deci, evaluările probelor administrate s-a făcut corect, atât la urmărirea penală, precum şi pe parcursul anchetei judecătoreşti, aşa încât aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., ca circumstanţă atenuantă, se constată a fi pe deplin fondată şi legală.
Aşa fiind, viaţa pe care o ducea victima explică lipsa de rezistenţă a acestuia, sub loviturile aplicate de inculpat, adus şi acesta la rândul său, la disperare şi băut fiind şi el.
Toate aceste elemente avute în vedere, prin coroborare şi apreciate în succesiunea derulării faptelor, formează convingerea instanţei de recurs că, recunoaşterea circumstanţei atenuante, a scuzei provocării, este pe deplin justificată. În raport însă, de gradul de instrucţie a inculpatului, pedeapsa majorată de către instanţa de apel, se apreciază că nu va contribui la reinserţia socială a acestuia şi nici la prevenţia generală.
Pentru aceste considerente, se va admite recursul inculpatului şi numai pentru a se reduce pedeapsa şi se va respinge recursul parchetului, ca nefondat.
Se vor aplica prevederile art. 381 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.S.M. împotriva deciziei penale nr. 281/ A din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei, pe care o reduce de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 7 martie 2004, la 18 februarie 2005.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 281/ A din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1231/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1255/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
