ICCJ. Decizia nr. 1344/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1344/2005
Dosar nr. 171/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1476 din 15 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul B.L.L., în temeiul dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei din care 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că petiţionarul B.L.L. se află în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 4 ianuarie 2001 de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin neapelare.
În motivarea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, condamnatul a invocat situaţia materială precară a familiei sale.
Instanţa de fond a apreciat că motivele invocate de petiţionar nu sunt întemeiate, împrejurările invocate neavând caracterul special cerut de dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi neproducând consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 981/ A din 20 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.L.L., dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs condamnatul, în temeiul dispoziţiilor art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale continuarea ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Din ancheta socială efectuată de Primăria oraşului Buftea şi depusă la dosarul cauzei rezultă că petiţionarul deţine un imobil proprietate personală cu trei camere şi dependinţe în care locuieşte mama sa, beneficiara unei pensii de invaliditate, precum şi concubina şi cei doi copii minori ai săi.
Împrejurarea că imobilul necesită o serie de reparaţii şi că veniturile membrilor familiei sale sunt insuficiente nu constituie o situaţie specială, în sensul prevederilor legale, de natură să producă grave consecinţe pentru condamnat şi familia sa şi nici nu poate fi remediată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă scurtă de timp.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul este neîntemeiat şi urmează să îl respingă ca nefondat.
Recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.L.L. împotriva deciziei penale nr. 981 din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1342/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1346/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
