ICCJ. Decizia nr. 1334/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1334/2005
Dosar nr. 6419/2004
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul parte vătămată Ş.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 255/P/2004 din 20 iunie 2004, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie:
Partea vătămată Ş.I. a formulat plângere, potrivit art. 2781 C. proc. pen., împotriva soluţiei de netrimitere în judecată a numiţilor G.I., notar public, A.I.V. şi A.M., Ş.G., plângerea fiind înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 1284/2004 din 30 august 2004.
În ce priveşte pe notarul public, partea vătămată a cerut cercetarea lui pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), deoarece ar fi redactat şi autentificat nelegal contractele nr. 1359 şi nr. 1360 din 21 aprilie 1999, în condiţiile în care el ar fi avut „drepturi succesorale" asupra imobilului care a făcut obiectul vânzării.
Prin rezoluţia nr. 255/P/2004 din 20 iunie 2004, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi faţă de A.M., A.I.V. şi Ş.G., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 282 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (5) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece faptele sesizate nu există în materialitatea lor.
Ulterior, partea vătămată Ş.I. a formulat plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată la procurorul ierarhic superior, care şi ea a fost respinsă prin rezoluţia nr. 3733/II/2/2004 din 9 august 2004 a aceluiaşi parchet, ca nefondată.
Instanţa de fond a mai reţinut că, notarul public G.I. a încheiat la 21 aprilie 1999, în formă autentică, două contracte, unul de vânzare-cumpărare a unui apartament din Craiova şi având ca părţi pe mama părţii vătămate, numita Ş.G., în calitate de vânzător şi soţii A.I.V. şi A.M., în calitate de cumpărători, obiectul vânzării fiind constituit de un apartament ce avea ca proprietar pe vânzător şi altul de uzufruct pe durata vieţii vânzătorului, acordat de cumpărători, acestuia.
La data întocmirii celor două contracte, autentificarea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale şi că partea vătămată nu avea şi nici nu are vreun drept de proprietate asupra imobilului menţionat, iar pretinsele drepturi succesorale nu existau, mama sa fiind în viaţă şi în prezent.
S-a motivat soluţia de respingere a plângerii pe faptul că, înscrisurile contestate nu conţin date sau împrejurări care să nu corespundă adevărului, iar autentificarea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul Ş.I., recurs pe care nu l-a motivat în scris şi deşi legal citat pentru 23 februarie 2005, când s-a soluţionat cauza, acesta nu s-a prezentat pentru susţinerea orală a motivelor.
În consecinţă, nefiind respectate dispoziţiile art. 38510 alin. (1) (2) şi (4) C. proc. pen., instanţa conformându-se art. 38510 alin. (3) C. proc. pen., va lua în considerare numai cazurile de casare, care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se examinează din oficiu.
Urmare a verificării din oficiu a hotărârii recurate nu se constată însă motive de casare, aşa încât, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ş.I. împotriva sentinţei penale nr. 68 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1332/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1335/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
