ICCJ. Decizia nr. 1337/2005. Penal. Conflict de competenţă. Stabilirea competenţei
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1337/2005
Dosar nr. 570/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1828 din 2 septembrie 2004, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul Ţ.G. în favoarea Judecătoriei Piteşti.
S-a reţinut că petiţionarul, deţinut în Penitenciarul Giurgiu la data formulării acţiunii (25 august 2004), se afla încarcerat într-un loc de deţinere situat în raza teritorială de competenţă a Judecătoriei Giurgiu, în executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 1864/2003 a Judecătoriei Buftea.
Judecătoria Giurgiu a luat act că, de la data de 11 septembrie 2004, condamnatul a fost transferat în Penitenciarul Colibaşi, astfel că a apreciat că soluţionarea cererii de întrerupere a executării pedepsei revine Judecătoriei Piteşti căreia, prin sentinţa penală nr. 2352 din 18 octombrie 2004, i-a declinat cauza.
Judecătoria Piteşti, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, prin sentinţa penală nr. 2634 din 30 noiembrie 2004 a trimis cauza în vederea soluţionării acestuia Tribunalului Argeş.
Tribunalul Argeş a constatat în mod legal că, în conformitate cu dispoziţiile art. 43 C. proc. pen., competenţa de soluţionare a conflictului negativ ivit revine instanţei ierarhic superioare comune, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, prin încheierea din 11 ianuarie 2005 a trimis cauza regulatorului de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că soluţionarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul Ţ.G. este de competenţa Judecătoriei Giurgiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 456 C. proc. pen., instanţa competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanţa de executare sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.
La data formulării cererii sale, 25 august 2004, condamnatul Ţ.G. se afla încarcerat în Penitenciarul Giurgiu.
În conformitate cu dispoziţiile legale invocate, Judecătoria Giurgiu, investită cu soluţionarea cauzei prin declinarea acesteia de la Judecătoria Piteşti (instanţă care nu întrunea nici una din cerinţele legii pentru a putea rezolva pricina) era competentă din punct de vedere material şi teritorial să procedeze la judecarea dosarului.
Împrejurarea că ulterior formulării cererii, condamnatul a fost transferat în alt loc de deţinere nu influenţează asupra raţiunii textului de lege pentru că, în caz contrar, dosarul ar putea suferi declinări succesive la instanţe de judecată devenite ad-hoc competente, din motive exclusiv administrativ-organizatorice, şi ar conduce la tergiversarea nejustificată a soluţionării cauzei, aşa cum s-a şi întâmplat, de altfel, în prezenta situaţie.
Aşa fiind, Curtea stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Văzând dispoziţiile art. 43 C. proc. pen. şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.
Trimite dosarul la Judecătoria Giurgiu.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 1335/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1339/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
---|