ICCJ. Decizia nr. 1339/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1339/2005
Dosar nr. 413/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 20 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. 1698/P/2003, inculpatul G.M. a fost condamnat pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., la două pedepse de câte 2 ani închisoare, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 24 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) C. pen. S-au respins pretenţiile civile ale L.M.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Martorele M.L. şi G.M., intenţionând să-şi petreacă concediul în străinătate aveau nevoie de o invitaţie din partea unui cetăţean german pentru obţinerea vizei turistice, scop în care în iulie 2001 au dat câte 100 mărci germane şi copii de pe paşapoarte, inculpatului, care le-a asigurat că în câteva săptămâni vor avea perfectate formalităţile de obţinere a vizei.
După trecerea timpului precizat, telefonându-i-se de către martore, le-a asigurat de rezolvare, explicându-le că e prieten cu viceconsulul Consulatului German de la Sibiu.
În luna august 2001, inculpatul a oferit martorei M.L. o invitaţie pe care aceasta a refuzat-o fiind valabilă pentru o perioadă prea scurtă ca să poată obţine viza. Cum inculpatul i-a promis că va rezolva şi acest aspect i-a mai cerut 300 mărci germane şi a primit 280 mărci germane.
La data de 19 august 2000, inculpatul i-a predat invitaţia ce avea pe prima pagină o programare urgentă pentru obţinerea vizei şi i-a mai cerut 900 mărci germane. Când martora a încercat să obţină viza, consulatul a observat că pe programare fusese pusă în fals ştampila consulatului, astfel încât i-au aplicat acesteia şi o interdicţie.
Martora G.M. a primit înapoi 100 mărci germane şi n-a mai acceptat oferta inculpatului care stăruia să îi mai dea 500 mărci germane pentru a obţine viza. În timpul urmăririi penale martora M.L. a primit înapoi suma de 1200 mărci germane de la soţia inculpatului.
Situaţia prezentată a rezultat din analiza probelor administrate şi anume: acte, procese verbale, adresa consulatului german, declaraţii martori.
Inculpatul s-a sustras urmăririi penale fiind trimis în judecată în lipsă.
Faptele învinuitului de a pretinde de la fiecare dintre cele două martore, bani, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra viceconsulului de la Consulatul German din Sibiu şi că va folosi aceşti bani pentru a obţine o programare rapidă la obţinerea vizei turistice, instanţa a constatat că între elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, săvârşită în concurs real.
Cu privire la infracţiunea de folosire de instrumente oficiale false, instanţa a considerat că nu poate fi reţinută, ştampila nefiind falsificată şi neexistând dovezi ci doar prezumţii cu privire la cine a aplicat ştampila.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia penală nr. 259/ Ap pronunţată în dosarul penal nr. 526/P/Ap/2004 la data de 14 iulie 2004, a admis atât apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, cât şi pe acela al inculpatului.
Cauza a fost rejudecată în limita completării încadrării juridice şi cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000, şi a modalităţii de executare a pedepsei. Instanţa de apel a apreciat că reeducarea inculpatului poate avea loc şi fără privarea de libertate, fiind infractor primar, cu familie organizată şi lipsind de la proces datorită lucrării în străinătate.
Instanţa de apel a apreciat că faptele având loc după apariţia Legii nr. 78/2000 este firească aplicarea art. 6 al acesteia.
Restul aspectelor, vizând achitarea, confiscarea le-a considerat corect rezolvate de instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs criticând greşita aplicare a legii [(art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] fiind greşită achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 287 alin. (2) C. pen.
S-a arătat că este vorba de folosirea neautorizată a ştampilei, consfinţind o situaţie falsă deoarece nu a fost aplicată de funcţionar ca să certifice o situaţie. Despre inculpat care dorea să-şi onoreze promisiunea, se arată că fiind singurul interesat este evident că el a folosit-o?!
S-a solicitat casarea hotărârii şi condamnarea inculpatului şi pentru această infracţiune, totodată s-a arătat că suspendarea executării pedepsei este o măsură de clemenţă exagerată, în condiţiile date [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)] cerându-se inclusiv dispoziţiile art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 5538 din 19 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 259 din 14 iulie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul G.M., casând Decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
A înlăturat dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în regim de detenţie.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei.
În motivarea soluţiei, instanţa supremă a apreciat că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, cât şi persoana inculpatului care, pe de o parte a cerut sume din ce în ce mai mari de bani pentru realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar, pe de altă parte, momentul plecării sale în străinătate, la lucru, a coincis cu momentul începerii urmăririi penale, aspecte ce au format convingerea instanţei că se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
Împotriva acestei decizii, la 22 noiembrie 2004, condamnatul G.M. a formulat contestaţie în anulare, apreciind că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc. pen. şi rejudecarea recursului în prezenţa sa şi a apărătorului angajat.
Verificând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Condamnatul G.M. a lipsit atât la data soluţionării în fond a cauzei, fiind reprezentat de apărător ales, avocat T.V. (20 ianuarie 2004), cât şi la soluţionarea apelului (14 iulie 2004) când a fost reprezentat de acelaşi apărător ales, şi a recursului (19 octombrie 2004), fiind reprezentat de apărător desemnat din oficiu, avocat S.A.
În toate fazele de soluţionare a cauzei, procedura de citare a fost îndeplinită, condamnatul fiind citat atât la domiciliu şi la adresa de reşedinţă, cât şi prin afişare la sediul Consiliului local de la locul săvârşirii infracţiunii.
Cât priveşte situaţia invocată de condamnat, în sensul că ar fi fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul la care s-a judecat cauza de instanţa de recurs şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, înalta Curte apreciază că această situaţie nu este dovedită, iar condamnatul s-a sustras, de fapt, de la judecată.
Faţă de aceste considerente, contestaţia în anulare formulată de condamnatul G.M. va fi respinsă, ca inadmisibilă.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 5338 din 19 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1337/2005. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1340/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
