ICCJ. Decizia nr. 1343/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 959 din 30 iulie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea condamnatului B.F.I. privind întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 174/1996 a Tribunalului Vrancea.

A fost obligat condamnatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Tribunalul a reținut că petentul și-a întemeiat cererea atât pe dispozițiile art. 453 lit. a) cât și pe dispozițiile art. 450 lit. c) C. proc. pen.

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză rezultă că afecțiunile de care petentul suferă pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor, iar din ancheta socială întocmită în cauză rezultă situația financiară precară a familiei fără a se evidenția însă acele împrejurări speciale care să impună prezența condamnatului în familie, consecințe grave pentru familia sa.

Cu privire la motivarea cuprinsă în cererea formulată de inculpat, referitoare la necesitatea unui transplant renal, acest aspect nu a fost dovedit.

împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul considerând că față de referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 640 din 1 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.F.I., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul B.F.I., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecând, trimiterea cauzei la Curtea de Apel București pentru rejudecarea apelului întrucât, la primul termen de judecată, a formulat cerere de amânare pentru a-și angaja apărător, iar instanța de apel a respins cererea, judecând cauza cu apărător desemnat din oficiu, încălcându-i dreptul la apărare.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a format dosarul nr. 2919/2004, având ca obiect soluționarea apelului declarat de condamnatul B.F.I., împotriva sentinței penale nr. 959 din 30 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2628/2004.

La primul termen de judecată, fixat în cauză, respectiv 1 septembrie 2004, apelantul condamnat a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a-și angaja apărător.

Reprezentantul parchetului a fost de acord cu admiterea acestei cereri.

Curtea, deliberând, a respins cererea formulată de condamnat în vederea amânării cauzei pentru a-și angaja avocat, cu motivarea că acesta nu a beneficiat de serviciile unui apărător ales nici în fața instanței de fond.

Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a dat cuvântul părților pe fond, asistența juridică a condamnatului fiind asigurată de apărător desemnat din oficiu avocatul Z.T.

Aceste aspecte sunt consemnate în practicaua deciziei penale nr. 640 din 1 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2919/2004.

în raport de dispozițiile art. 171 C. proc. pen., se constată că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare al inculpatului prin respingerea cererii acestuia de a-și angaja avocat, formulată la primul termen de judecată.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de condamnat B.F.I., casându-se decizia penală atacată și se va trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1343/2005. Penal