ICCJ. Decizia nr. 136/2005. Penal
| Comentarii |
|
Judecătoria Lugoj, prin sentința penală nr. 760 din 8 decembrie 2003, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, l-a condamnat pe inculpatul P.Șt. la o pedeapsă de un an închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de un an și 3 luni închisoare.
în baza art. 33, raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 3 luni închisoare.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 143 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Lugoj și, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a fost revocată grațierea aceleiași pedepse, care s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în final dispunându-se ca inculpatul să execute o pedeapsă de un an și 9 luni închisoare.
în baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 13 octombrie 2003, în jurul orelor 18,20, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, Dacia 1300 pe str. Bocșei, la o trecere, la nivel cu calea ferată, inculpatul P.Șt. a lovit în spate autoturismul Nissan, condus de T.A., producându-i mai multe avarii.
întrucât emana un puternic miros de alcool, organele de poliție, deplasate la fața locului, l-au condus pe inculpat la spital în vederea recoltării probelor biologice.
Din buletinul de analiză toxicologico-alcoolemie a rezultat că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică în sânge de 1,45 gr %o (la ora 18,45) și de 1,35 gr %o (la ora 19,40).
De asemenea, cu adresa nr. 291835 din 7 octombrie 2003, S.E.I.P. Mehedinți a comunicat faptul că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 110/ A din 27 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Timiș.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.Șt. care a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei, întrucât avea îndemânarea necesară pentru a conduce un autovehicul, deoarece a urmat cursurile unei școli cu profil automecanic.
Prin decizia penală nr. 960/ R din 18 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Șt. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, instanțele de fond și apel au efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul cuantumului acestora, cât și sub aspectul modalității de executare, avându-se în vedere faptul că acesta a comis o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare al suspendării și al grațierii condiționate dispuse pentru o pedeapsă anterioară de 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 143 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Lugoj.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat un nou recurs inculpatul P.Șt.
Recursul este inadmisibil:
în raport de dispozițiile art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.
Așadar, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs, declarat de către inculpatul P.Șt. împotriva deciziei prin care secția penală a Curții de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, recursul declarat de către același inculpat.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., raportat la art. 3851C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul P.Șt. împotriva deciziei penale nr. 960/ R din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei a reprezentat onorariul pentru apărarea din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1355/2005. Penal → |
|---|
