ICCJ. Decizia nr. 139/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 26 martie 2004, Tribunalul Giurgiu a dispus completarea dispozitivului sentinței penale nr. 70 din 15 martie 2004 a Tribunalului Giurgiu, în sensul că a fixat termen de control la 6 luni de la data prezentei sentințe, pentru instanța de executare.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că, prin sentința penală sus-menționată, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul F.E. și a dispus întreruperea executării pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare de sub puterea mandatului de executare nr. 170/03 din 9 decembrie 2003 emis de Tribunalul Teleorman în baza sentinței penale nr. 130 din 1 iulie 2003 până când condamnatul se va găsi în situația de a continua executarea pedepsei.
Aceeași instanță, sesizându-se, din oficiu, că nu s-a fixat termen de control privind starea de sănătate a condamnatului F.E., prin încheierea din Camera de Consiliu din 26 martie 2004 a fixat termen de control 6 luni de la data prezentei sentințe, pentru instanța de executare, respectiv Tribunalul Teleorman.
împotriva acestei încheieri, condamnatul F.E. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanța a schimbat dispozitivul hotărârii.
Prin decizia penală nr. 468 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
împotriva sus-menționatei decizii, condamnatul F.E. a declarat recurs pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 5 și 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată, Curtea constată că, pe fondul cauzei, soluția pronunțată prin sentința penală nr. 70/2004 de către Tribunalul Giurgiu este favorabilă condamnatului, iar prin încheierea din 26 martie 2004, instanța nu a modificat dispozitivul sentinței, astfel că încheierea menționată prin care s-a fixat termenul de control la 6 luni de la data sentinței, pentru instanța de executare, este legală și temeinică.
Față de considerentele expuse, recursul formulat de condamnat este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 1393/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1391/2005. Penal → |
|---|
