ICCJ. Decizia nr. 1392/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1392/2005
Dosar nr. 6396/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 897 din 30 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul N.N. la 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 din acelaşi cod.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 9 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen.
Supravegherea inculpatului a fost încredinţată Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente N.G. şi N.L. la plata sumei de 160.000.000 lei, din care 30.000.000 lei daune morale şi 70.000.000 lei daune materiale, către partea civilă B.I., 5.914.000 lei şi respectiv 1.875.604 lei cheltuieli de spitalizare, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 5.000.000 lei.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag corp delict.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 27 martie 2001, în timp ce se afla pe terenul de sport al Scolii Ajutătoare nr. 11 din municipiul Bucureşti, al cărui elev era, având un conflict minor cu partea vătămată B.I., elev la aceeaşi şcoală, inculpatul l-a lovit pe acesta cu un briceag în zona hemitoracelui stâng, provocându-i leziuni ce au necesitat 23-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi care au pus în pericol viaţa victimei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 660/ A din 10 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelul prin care inculpatul solicita, în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reţinerea circumstanţei atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei şi a despăgubirilor civile, precum şi apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin care se susţinea pe de o parte că aplicarea prevederilor art. 861 alin. (3) C. pen., este contrară legii, iar pe de altă parte nu se justifică în raport de gravitatea infracţiunii comise.
Împotriva menţionatelor hotărâri a declarat recurs numai Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea acestora în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedeapsa aplicată inculpatului fiind greşit individualizată în sensul că aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., nu se justifică în raport de gravitatea infracţiunii săvârşite.
Examinând hotărârile atacate în raport de motivul de casare invocat cât şi din oficiu se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 din acelaşi cod, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul verbal de constatare întocmit de poliţie, raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile constante ale persoanei vătămate, declaraţiile martorilor C.M.F., C.C.L., J.M., B.L.E., C.L.D., D.L. şi T.E., coroborate cu recunoaşterile inculpatului) care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu, că la data de 27 martie 2001, în timp ce se aflau pe terenul de sport al Şcolii Ajutătoare nr. 11 din Bucureşti, între B.I. şi inculpatul N.N., ambii elevi ai şcolii respective, a avut loc un conflict minor, împrejurare în care inculpatul a lovit pe partea vătămată cu un briceag în zona hemitoracelui stâng, provocându-i leziuni ce au necesitat 23-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, ce au pus în pericol viaţa victimei.
Susţinerile inculpatului, în sensul că fapta ar fi fost comisă în stare de provocare nu este confirmată prin probele administrate în cauză.
Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului se constată că aceasta este corect individualizată la stabilirea ei şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 56 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite cât şi persoana infractorului, care nu a mai comis fapte antisociale, în cursul procesului a avut o comportare sinceră, nu posedă antecedente penale, iar la data săvârşirii faptei nu împlinise vârsta de 15 ani, fiind elev al unei şcoli ajutătoare.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existenţa unor motive de casare prevăzute de art. 3859 alin. ultim. C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curta de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 660 din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul N.N.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1389/2005. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1395/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
