ICCJ. Decizia nr. 1389/2005. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1389/2005
Dosar nr. 7016/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 331 din 17 august 2004, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpatul B.C. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 36 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus contopirea pedepsei aplicată în cauză cu pedeapsa de 6 luni, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 4187 din 16 decembrie 2003, faptele fiind concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Totodată, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 50/2001 a Judecătoriei Moineşti, urmând ca prin adăugarea acesteia la pedeapsa de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final 9 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestului preventiv, de la 10 octombrie 2003, la zi.
S-au anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 4187 din 16 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Bacău.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile B.L., suma de 84.484.400 lei daune materiale şi 20.000.000 lei daune morale şi părţii civile B.V., suma de 500.000 lei lunar, cu titlu de prestaţie periodică, de la data decesului victimei (8 octombrie 2003), până la majoratul sus-numitului şi suma de 20.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. pen. şi art. 106 din OUG nr. 150/2002, inculpatul a fost obligat să plătească C.A.S. Bacău, suma de 4.776.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu transportul victimei la spital şi cu tratamentul aplicat acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, la data de 7 octombrie 2003, pe fondul unui conflict mai vechi în legătură cu o suprafaţă de teren disputată de părţi şi a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a urmărit pe naşul său B.I., care se îndrepta spre casă, aplicându-i o singură lovitură cu pumnul în zona feţei. În urma loviturii primite victima s-a dezechilibrat şi în cădere s-a izbit cu capul de sol, suferind leziuni grave (fractură de boltă şi bază de craniu) datorită cărora a decedat ulterior la spital.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 332 din 26 octombrie 2004, admiţând apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi părţilor civile B.L. şi B.V., a desfiinţat în parte sentinţa atacată, majorând cuantumul daunelor materiale cuvenite părţii civile B.L. la 100.000.000 lei şi cuantumul daunelor morale datorate părţilor civile B.L. şi B.V. (fiu) la câte 80.000.000 lei.
Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500.000 lei, către partea civilă B.L., reprezentând contribuţie periodică lunară, începând de la 8 octombrie 2003, până la încetarea stării de nevoie a acestuia.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Recursul, prin care inculpatul B.C. solicită aplicarea circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei şi a despăgubirilor civile, s-a respins, menţinându-se starea de arest a acestuia cu deducerea detenţiei la zi.
Totodată, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile vătămate B.N.M., B.V., P.B.L. şi B.I.
Împotriva menţionatelor hotărâri, au declarat recurs atât inculpatul B.C., părţile civile B.L., B.V., cât şi părţile vătămate B.I., B.V., B.N.M. şi P.L.
Prin recursul inculpatului, se critică hotărârile pronunţate cu privire la individualizarea pedepsei, solicitându-se ca şi în apel, aplicarea circumstanţei atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei şi a cuantumului despăgubirilor civile.
La rândul lor, părţile civile B.L. şi B.V. solicită majorarea despăgubirilor civile, pe care le consideră neîndestulătoare în raport de pericolul prezentat de inculpat prin infracţiunea comisă, iar părţile vătămate B.I., B.V., B.N.M. şi P.L. consideră că, în mod nejustificat cele două instanţe au respins pretenţiile civile formulate de aceştia.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recursul inculpatului, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia, încadrarea juridică în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul-verbal şi planşele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor B.V., D.M., D.I., B.I., G.V., I.L., I.D., C.M. şi C.F., coroborate cu recunoaşterile inculpatului), care au fost analizate în considerentele hotărârilor atacate rezultă, fără dubiu, că la data de 8 octombrie 2003, pe fondul unor dispute mai vechi în legătură cu o suprafaţă de teren şi a consumului de băuturi alcoolice, inculpatul l-a urmărit pe B.I. (naşul său) când se îndrepta spre domiciliu, aplicându-i o singură lovitură cu pumnul în zona feţei. Ca urmare, victima s-a dezechilibrat şi în cădere s-a izbit cu capul de sol, suferind leziuni grave (fractură de boltă şi bază de craniu) datorită cărora a decedat ulterior în spital.
Susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea victimei nu sunt dovedite, astfel încât în mod just, cele două instanţe au apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Referitor la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei şi a modalităţilor de executare instanţa de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 56 C. pen., respectiv gradul de pericol social sporit al infracţiunii reţinută, condiţiile concrete în care a fost comisă cât şi de persoana infractorului, care a mai săvârşit fapte antisociale, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie.
În cauză nu se impune nici modificarea despăgubirilor civile şi a daunelor morale la care inculpatul a fost obligat faţă de părţile civile B.V., B.L., cuantumul acestora fiind conform cu probele existente la dosar.
Cu privire la recursurile formulate de părţile vătămate B.I., B.V., B.N.M. şi P.L., constatându-se că acestea nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, în mod corect apelul acestora a fost respins, ca atare.
Întrucât motivele de casare invocate de recurenţi nu sunt fondate, iar din actele dosarului nu rezultă alte motive din cele prevăzute de art. 3859 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de inculpatul B.C. părţile civile B.L., B.V. şi părţile vătămate B.I., B.V., B.N.M. şi P.L. să fie respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive, de la 10 octombrie 2003, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.C. şi de părţile civile B.L., B.V., B.I., B.V., B.N.M. şi P.L. împotriva deciziei penale nr. 332 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 10 octombrie 2003 la 24 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei, iar părţile civile la câte 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1347/2005. Penal. Amînarea executării... | ICCJ. Decizia nr. 1392/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
