ICCJ. Decizia nr. 1400/2005. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1400/2005
Dosar nr. 3815/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului V.Şt. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti nr. 983/VIII/1/2004.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că, petentul s-a plâns împotriva soluţiei în afara termenului de 20 zile de la data comunicării, prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs petentul, solicitând admiterea plângerii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului, motivat de faptul că aceasta a fost depusă peste termenul de 20 zile, prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., respectiv la data de 14 mai 2004, iar comunicarea lucrării nr. 983/2004 s-a efectuat la data de 5 aprilie 2004. Soluţia adoptată de instanţă este corectă, însă nu pentru motivul reţinut întrucât pe de o parte, data de 5 aprilie 2004 reţinută de instanţă ca dată a comunicării, este data la care a fost expediată lucrarea şi nu data la care petentul a luat la cunoştinţă (şi care nu rezultă din dosar), astfel încât nu i se poate imputa petentului depunerea tardivă a plângerii, situaţie în care s-ar fi respins plângerea ca tardivă şi nu ca inadmisibilă, cum a procedat instanţa.
Dar soluţia de respingere, ca inadmisibilă, este corectă, reţinându-se însă o altă motivare şi anume aceea că petentul s-a plâns împotriva unei comunicări primite de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, comunicare care nu constituie măsură sau act de urmărire penală, în sensul art. 230 şi art. 2781 C. proc. pen.
Potrivit acestor texte de lege se poate face plângere la instanţă numai împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de procuror prin rezoluţie sau ordonanţă şi nu împotriva unor comunicări prin care se aduce la cunoştinţă petenţilor că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni, fără ca aceasta să fie precedată de pronunţarea unei rezoluţii sau ordonanţe.
Aşa fiind, recursul împotriva sentinţei penale nr. 49 din 3 iunie 2004, va fi respins, ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 49 din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1396/2005. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1401/2005. Penal. Art. 278 Cod Procedură... → |
|---|
