ICCJ. Decizia nr. 1396/2005. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1396/2005
Dosar nr. 6874/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 188 din 16 septembrie 2004, Tribunalul Buzău, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V.M., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a),b C. pen., pe o durată de 4 ani.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul V.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
S-a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză, sunt concurente cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 89 din 18 martie 2004 a Tribunalului Bacău şi sentinţa penală nr. 217 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Neamţ.
Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 C. pen., art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului respectiv:
- 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), comisă în vara anului 2002, în dauna părţilor vătămate P.T. şi C.G.;
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, comisă în dauna părţii vătămate S.M.;
- 6 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin sentinţa penală nr. 218 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Neamţ;
- 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 89 din 18 martie 2004 a Tribunalului Bacău, pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni, în total 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedeapsa de executat perioada executată de la 8 octombrie 2002 la zi.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a echivalentului în lei la data confiscării pentru suma de 1.350 Euro.
S-a confiscat de la inculpat echivalentul în lei a sumei de 1.500 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea autoturismului marca Cielo ce a servit la comiterea infracţiunii potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 678/2001.
S-a constatat că inculpatul este arestat în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 218/P/2002 a Tribunalului Neamţ.
S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor emise în baza sentinţei penale nr. 218/2002 a Tribunalului Neamţ şi nr. 89/2004 a Tribunalului Bacău şi emiterea unui nou mandat conform prezentei sentinţe.
Inculpatul V.M. a fost obligat la 30 milioane lei daune morale către partea vătămată S.M., domiciliat în Buzău.
S-a luat act că părţile vătămate P.T. şi C.G. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a mai fost obligat la 15 milioane lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 1.200.000 lei onorarii apărători din oficiu, la instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond, în baza probelor administrate, a reţinut că, în cursul lunii iunie 2002, inculpatul V.M. s-a deplasat în municipiul Buzău, str. Lăstunului, la domiciliul martorului S.I., propunându-i să-l ducă în Franţa pe fiul acestuia, minorul S.M. în vârstă de 14 ani şi jumătate, pentru a-i remedia handicapul la o clinică particulară. Minorul prezenta atrofii musculare gambiene cu reducerea mersului.
În prezenţa mai multor persoane, respectiv a martorilor L.G., L.I., S.U., a părţii vătămate P.T. şi partea vătămată S.M., precum şi a membrilor familiei acestuia din urmă, inculpatul a susţinut că are cunoştinţe în cadrul C.R.I. şi-l poate ajuta pe minor în sensul refacerii deficienţei locomotorii.
Inculpatul a mai precizat că minorul va primi un ajutor social în cadrul clinicii respective, însă va trebui să renunţe la el pentru a-i restitui cheltuielile de deplasare şi cele ocazionate de întocmirea formalităţilor de plecare (eliberarea paşaportului).
Prezent la această discuţie, partea vătămată T.P., i-a arătat inculpatului că are la rândul său un handicap fizic, respectiv lipsa a trei degete de la mâna dreaptă şi ar fi în aceste condiţii interesat de un transplant.
Inculpatul le-a precizat celor prezenţi că este „pocăit" şi „vrea să le facă un bine" cu condiţia să renunţe la ajutorul social pe care-l primeşte în străinătate.
Inculpatul, care domiciliază în comuna Armăşeşti, judeţul Ialomiţa, a revenit a doua zi în Buzău şi a mers împreună cu părţile vătămate S.M., P.T. şi tatăl minorului, S.I. la I.P.J. Buzău – Serviciul Paşapoarte, unde a achitat taxele pentru eliberarea paşapoartelor în regim de urgenţă, înţelegându-se cu părţile vătămate să fie anunţat când sunt gata actele necesare pentru deplasarea în Franţa.
În ziua de 25 iunie 2002, inculpatul s-a deplasat împreună cu părţile vătămate şi martorul S.I. la domiciliul său pentru a le arăta că este o persoană înstărită, are o familie închegată, oferindu-le mâncare şi băutură. În aceeaşi zi, martorul S.I. a fost readus în Buzău. Deplasările s-au efectuat cu autoturismul Cielo, proprietatea inculpatului.
Anterior plecării, inculpatul a scris personal o declaraţie potrivit căreia, îşi lua angajamentul să-l aducă înapoi pe minorul S.M. în cel mult trei luni de zile. Acest înscris a fost semnat şi de către martorii L.G. şi L.I., care au fost prezenţi la discuţiile purtate.
Anterior acestei date, 25 iunie 2002, inculpatul l-a dus în locuinţa sa din judeţul Ialomiţa, pe G.C., domiciliat în comuna Măteşti, judeţul Buzău.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău nu a efectuat urmărirea penală împotriva inculpatului şi sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (4) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată G.C., solicitând instanţei extinderea procesului penal, potrivit art. 336 alin. (1) C. proc. pen.
Din declaraţiile date de către G.C. pe parcursul cercetării judecătoreşti, a rezultat că acesta a fost contactat la locuinţa sa de către inculpatul V.M., în luna iunie 2004, propunându-i să meargă în Franţa pentru a vinde ziare. Inculpatul a plătit şi în această situaţie, taxele pentru eliberarea paşaportului şi i-a precizat părţii vătămate că va câştiga sume importante de bani din această activitate.
S-a mai reţinut, pe parcursul cercetării judecătoreşti, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 335 alin. (1) C. proc. pen., sens în care a dispus, prin încheierea din 10 august 2004, extinderea acţiunii penale cu privire la alte acte materiale ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată C.G.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că partea vătămată G.C. a fost transportată în acelaşi timp cu partea vătămată S.M. şi P.T., respectiv pe data de 25 iunie 2002, din judeţul Ialomiţa în municipiul Piatra Neamţ şi apoi cu un microbuz în Franţa.
Deşi le-a promis la plecarea din ţară că vor merge la o clinică, respectiv să vândă ziare, inculpatul a dus cele trei părţi vătămate la periferia oraşului Lyon, le-a lăsat să doarmă într-o lizieră în apropierea pădurii, sub cerul liber, solicitându-le să cerşească pentru a face rost de bani.
Inculpatul le-a cerut acest lucru părţilor vătămate pentru a-şi recupera cheltuielile pe care le-a făcut cu deplasarea, pretinzând că s-a închis clinica unde trebuia să fie trataţi pentru afecţiunile pe care le prezentau.
Partea vătămată C.G. a susţinut în declaraţiile sale că a suferit un accident de muncă rămânând cu o infirmitate la mâna stângă, în sensul că i-a fost amputată o parte din braţ.
Inculpatul ducea părţile vătămate cu o maşină în diferite localităţi din sudul Franţei, în zona semafoarelor pentru a cerşi.
Părţile vătămate P.T. şi S.M. au declarat că inculpatul le solicita să poarte haine uzate, iar minorul pantaloni scurţi pentru a stârni mila trecătorilor.
Pentru că partea vătămată P.T. a refuzat la scurt timp după sosirea în Franţa să cerşească, inculpatul a lovit-o şi a ameninţat-o că o să-i dea foc. Banii pe care cele trei părţi vătămate le obţineau în cursul zilei erau luaţi de către inculpat care le dădea să mănânce pâine, conserve şi uneori salam.
Inculpatul realiza supravegherea părţilor vătămate, astfel că în cursul zilei trecea prin zonele unde aceştia cerşeau oferindu-le pentru a nu trezi bănuieli câte 5-10 cenţi.
Având în vedere că P.T. refuza să cerşească şi câştiga bani puţini, 20-30 Euro pe zi, solicitându-i inculpatului să-l lase să plece în România, acesta i-a luat paşaportul şi a telefonat la familia părţii vătămate, pretinzând suma de 25.000.000 lei pentru a-i permite înapoierea în ţară, în felul acesta înţelegând să-şi recupereze cheltuielile de deplasare în Franţa.
Ulterior, inculpatul a solicitat suma de 50 milioane lei, pentru ambele părţi vătămate, spunând că o va trimite la Buzău pe soţia sa pentru a lua banii. Între timp, tatăl minorului S.M., martorul S.I. a anunţat organele de poliţie, reclamând totodată fapta inculpatului.
Partea vătămată P.T. a reuşit să scape de sub supravegherea inculpatului predându-se autorităţilor franceze.
La solicitarea minorului S.M. inculpatul a fost de acord să-l ducă la poliţie convenind cu acesta să-l sune după ce va da declaraţii.
Cele două părţi vătămate au fost conduse la Poliţia din Metz la poliţia din Lyon, audiate în prezenţa unui translator, apoi au rămas într-un azil până când au fost trimise în România cu avionul.
Partea vătămată G.C. a mai rămas potrivit susţinerilor sale aproximativ 2 luni în Franţa după plecarea celorlalte două părţi vătămate şi a inculpatului.
Acesta a precizat că nu cerşea în acelaşi loc cu celelalte două părţi vătămate însă era vizitat în timpul zilei de către inculpat, care îi aducea mâncare, iar seara erau transportaţi împreună în apropierea pădurii sau la periferia localităţilor unde dormeau în cort sau în maşină. Obţinea din cerşit zilnic 20-30 Euro. A mai precizat partea vătămată că a stat împreună cu inculpatul o săptămână şi jumătate, timp în care a constatat că între acesta şi P.T. a fost un conflict, însă nu a putut înţelege motivul, întrucât vorbea ţigăneşte.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 480 din 8 noiembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul apreciind că pedeapsa aplicată este just individualizată, sentinţa fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.
Decizia penală a fost atacată de inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei instanţele au dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei, modul şi condiţiile în care a fost săvârşită, circumstanţele personale ale inculpatului şi faptul că are antecedente penale, astfel că o reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu se impune.
Cum, nici din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 480 din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 480 din 8 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 8 octombrie 2002 la 24 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1395/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1400/2005. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
