ICCJ. Decizia nr. 1430/2005. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1430/2005
Dosar nr. 2155/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
deliberând asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 95 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpaţii H.E.E., B.M. şi R.F., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11 pronunţată de Tribunalul Neamţ, la 28 ianuarie 2004, în dosarul nr. 1460/P/2003, s-a făcut aplicarea art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., şi a art. 99 şi art. 109 alin. (1) C. pen., în sensul condamnării, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, a inculpatului minor H.E.E., la un an şi 6 luni şi respective.
Totodată instanţa a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., a prelungit arestarea aceluiaş inculpat şi a dedus din pedeapsă perioada în care acesta a fost arestat.
Prin aceeaşi sentinţă au fost, de asemenea, condamnaţi:
- la 7 luni de închisoare inculpata B.M., în sarcina căreia a fost reţinută săvârşirea infracţiunii de tăinuire prevăzute de art. 221 cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi
- la un an de închisoare inculpatul minor R.F., pentru instigare la infracţiunea de furt, conform art. 25 raportat la art. 208 alin. (1) C. pen., şi a art. 99 şi art. 109 alin. (1) C. pen.
De asemenea instanţa a dispus:
- aplicarea art. 81 C. pen., în sensul suspendării condiţionate a executării pedepselor stabilite în cazul inculpaţilor B.M. şi R.F., referitor la cel de-al doilea făcându-se şi aplicarea art. 1101 C. pen., cu referire la art. 103 alin. (1) şi respectiv la art. 863 C. pen.;
- obligarea tuturor inculpaţilor, în solidar, inclusiv cu părţile civilmente responsabile H.I., H.V. şi R.I., a unor despăgubiri civile in valoare de 1.620.000 lei in favoarea părţii civile M.M.M. precum şi obligarea inculpatei B.M. la plata, către aceeaşi parte civilă a unei alte despăgubiri civile în valoare de 380.000 lei.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi şi la plata către stat a cheltuielilor judiciare după cum urmează:
H.E.E., în solidar cu H.I. şi H.V., pentru suma de 2.600.000 lei, iar B.M., şi respectiv R.I. pentru câte o sumă de 2.000.000 lei.
În motivarea sentinţei s-a reţinut, în esenţă că, în urma îndemnurilor lui R.F. de a-şi procura mijloacele de subzistenţă prin comiterea de infracţiuni inculpatul H.E.E. a săvârşit o tâlhărie constând în aceea că, la 10 octombrie 2003, a sustras părţii civile M.M.M. un lănţişor de aur pe care i l-a smuls de la gât.
S-a reţinut, de asemenea că, ulterior, lănţişorul a fost valorificat de inculpaţii R.F. şi B.M. care, deşi aflaseră despre provenienţa respectivului bun, l-au amanetat SC R.T. SRL,, iar din suma de 600.000 lei astfel obţinută i-au predat 300.000 lei lui H.E.E.
Apelul făcut ulterior împotriva acestei sentinţe de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ H.E.E. şi R.F. a fost admis prin Decizia penală nr. 95 pronunţată de Curtea de Apel Bacău la 23 martie 2004 în dosarul nr. 1081/2004.
Ca urmare hotărârea primei instanţe a fost desfiinţată numai cu privire la latura civilă în sensul înlăturării obligaţiei de plată a unor despăgubiri civile stabilite în sarcina inculpaţilor şi a părţilor responsabile civilmente precum şi al obligării SC R.T. SRL Piatra Neamţ la restituirea către aceeaşi parte civilă, M.M.M., a lănţişorului de aur.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu numărul de dosar 2155/2004.
Criticile invocate în susţinerea recursului astfel declarat au vizat:
- omisiunea instanţelor de a face aplicare a prevederilor art. 112 lit. a) C. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul H.E.E. care nu a fost obligat la tratamentul medical recomandat prin expertiza medico-legală,
- greşita individualizare a pedepselor aplicate tuturor celor trei inculpaţi şi care au fost considerate de recurent insuficient de severe precum şi
- greşita soluţionare a laturii civile prin stabilirea unei obligaţii în sarcina SC R.T. SRL Piatra Neamţ fără ca aceasta să fi fost citată cu ocazia judecării cauzei în prima instanţă.
Recursul este fondat.
În acest sens, Curtea are în vedere că, până la 9 martie 2004, SC R.T. SRL nu a figurat ca parte în proces, iar la termenul amintit instanţa de apel a dispus introducerea acesteia în cauză ca „intimată", fără a se defini pe deplin calitatea procesuală a respectivei părţi în raport cu cerinţele art. 23 şi 24 C. proc. pen.
Este de observat totodată că, potrivit art. 263 alin. (2) şi art. 300 C. proc. pen., identificarea tuturor părţilor din proces trebuia să fie făcută prin rechizitoriu, iar eventualele omisiuni existente, sub acest aspect, în actul de sesizare se impuneau a fi verificate şi corectate în faţa primei instanţe.
Neprocedându-se în modul arătat au fost încălcate dispoziţiile relative la sesizarea instanţei astfel, încât soluţiile succesive date în fond şi apoi în apel laturii civile a cauzei, intră sub incidenţa art. 197 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la nulitatea actelor de procedură.
Pentru acelaşi considerent în cauză sunt aplicabile şi prevederile art. 3859 pct. 171 şi 21 C. proc. pen., aspect care impune, conform art. 38515 din acelaşi cod, admiterea recursului, casarea sentinţei şi deciziei în ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile şi trimiterea cauzei la prima instanţă în vederea rejudecării.
În considerarea datelor speţei critica adusă de recurent modului de individualizare a pedepselor apare ca lipsită de suport, si aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 52 şi 72 C. proc. pen., inclusiv prin acordarea de circumstanţe atenuante inculpaţilor H.E.E. şi B.M., soluţia fiind apoi menţinută în apel.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanţa de trimitere va verifica în ce măsura se mai menţin constatările şi recomandările expertizei medico-legale efectuate în anul 2003 în cazul inculpatului H.E.E., acesta fiind un criteriu pe baza căruia se va putea aprecia dacă se impune aplicarea prevederilor art. 112 lit. b) C. pen., în sensul obligării respectivului inculpat la tratament medical.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 95 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpaţii H.E.E., B.M. şi R.F.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 11 din 28 ianuarie 2004 a Tribunalului Neamţ cu privire la soluţionarea laturii civile şi omisiunea examinării aplicării dispoziţiilor art. 112 C. pen., inculpatului H.E.E. şi trimite cauza pentru rejudecare, sub aceste aspecte, la Tribunalul Neamţ.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1427/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1437/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
