ICCJ. Decizia nr. 1039/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1039/2005
Dosar nr. 824/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
deliberând asupra admisibilităţii recursului declarat de inculpatul T.N. împotriva încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (şi pentru cauze cu minori şi familie), la 31 ianuarie 2005, în dosarul nr. 320/2005, constată următoarele:
Prin încheierea menţionată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (şi pentru cauze cu minori şi familie), investită cu judecarea recursului declarat de inculpatul T.N. împotriva sentinţei penale nr. 1700 din 5 noiembrie 2004 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi a deciziei penale nr. 1526/ A din 20 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus amânarea judecării cauzei la data de 14 februarie 2005.
Prin aceeaşi încheiere a fost menţinută starea de arest a recurentului inculpat şi a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru a asigura asistenţa juridică a recurentului să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva încheierii astfel pronunţate s-a declarat recurs de către inculpatul T.N., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu numărul de dosar 824/2005.
La termenul de la 11 februarie 2005 apărătorul inculpatului a precizat că recursul vizează exclusiv măsura de menţinere a stării de arest.
La acelaşi termen au avut loc dezbaterile privind admisibilitatea recursului declarat în cauză, chestiune asupra căreia Curtea a rămas în pronunţare.
Recursul este inadmisibil.
În acest sens, Curtea are în vedere mai întâi dispoziţiile art. 3851 alin. (1) C. proc. pen., care enumeră limitativ categoriile de hotărâri judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs.
Decizia pe care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori, urmează să o pronunţe în speţă, ca instanţă investită cu judecarea unui recurs, nu corespunde însă nici uneia dintre categoriile amintite.
Aşa fiind, urmează a se conchide că acelaşi regim legal este aplicabil şi încheierii de la 31 ianuarie 2005 deoarece, conform art. art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile de şedinţă nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu hotărârile pe care le preced.
Potrivit acestei din urmă reglementări, o încheiere poate fi atacată şi cu recurs separat, însă numai în cazurile expres prevăzute de lege.
De exemplu încheierile prin care se dispune menţinerea unei măsuri preventive pot fi atacate separat cu recurs în cazul în care au fost pronunţate de o instanţă care soluţionează cauza în fond sau în apel.
Faptul că art. 141 alin. (1) C. proc. pen., care consacră expres acest regim derogatoriu, nu enumeră şi încheierile similare date de o instanţă de recurs justifică odată în plus concluzia potrivit căreia recursul cu a cărui soluţionare a fost investită această curte este inadmisibil.
În consecinţă, urmează ca, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul să fie respins.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în această fază procesuală, cu menţiunea că onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu pentru a asigura apărarea sa urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul T.N. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2005 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 320/2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800 000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1024/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1421/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175, 176... → |
|---|
