ICCJ. Decizia nr. 1024/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1024/2005
Dosar nr. 5803/2004
Şedinţa publică din 11 februarie 2005
deliberând asupra recursului declarat de petiţionarul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 37/ F pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, la 27 septembrie 2004, în dosarul nr. 1446/P/F2004, constată următoarele:
Prin rezoluţia emisă la 23 iulie 2004, în dosarul nr. 193/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii T.V., A.M.A., M.A., C.M. şi alte persoane nenominalizate şi indicate doar generic ca fiind funcţionari publici din cadrul Primăriei Braşov.
Plângerea formulată de petentul C.N. împotriva acelei rezoluţii conform art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia din 24 august 2004 emisă de Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Ca urmare C.N. a formulat în cauză o plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., şi care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia penală, cu numărul de dosar 1446/P/F2004.
Prin sentinţa penală nr. 37/ F, pronunţată la 27 septembrie 2004, instanţa astfel sesizată a respins şi această plângere, petentul fiind obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat în valoare de 500 000 lei.
În considerentele sentinţei s-a reţinut, în esenţă, că în speţă nu s-a făcut dovada săvârşirii infracţiunilor sau a altor încălcări ale legii despre care petentul afirmase că ar fi fost comise cu prilejul încheierii actelor juridice civile şi respectiv a emiterii actelor juridice administrative finalizate prin dispoziţia nr. 21666 din 27 noiembrie 2002, dată de către Primarul municipiului Braşov şi care a avut ca obiect punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, prin acordare unui teren cu titlu de compensaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal petentul C.N., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 5803/2004.
În susţinerea recursului petentul a criticat hotărârea atacată pe considerentul că instanţa nu a răspuns unora dintre apărările sale formulate în cauză în combaterea motivelor pe care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov le-a avut în vedere pentru a emite cele două rezoluţii mai sus menţionate.
În acest sens s-a afirmat în primul rând că prin sentinţă nu s-a răspuns obiecţiunilor sale referitoare la greşita măsurare de către experta C.M. a unei suprafeţe de teren situate în Braşov, pe strada Dr. Toma Ionescu.
Au fost evocate astfel, de mai multe ori, în diverse formulări, aserţiunile privind:
- neîntocmirea unei documentaţii topografice,
- înlocuirea ei cu „un aşa zis plan de situaţie care constituie un fals grosolan" deoarece nu este rezultatul unor măsurători efective ci doar o preluare necritică a unui plan vechi de 30 de ani care nu corespunde realităţii,
- omiterea evidenţierii faptului că „imobilul în cauză a fost dezmembrat în urmă cu 4 ani şi ataşat proprietăţilor de la nr. 11 şi 13 de pe str. Toma Ionescu" ca şi a împrejurării că prin reconstruirea unui gard a fost acaparată fără drept o suprafaţă de teren de 5 mp.
În aceeaşi ordine de idei s-a relevat în mod insistent:
- nerespectarea, în operaţiunea de evaluare a aceluiaşi teren, a criteriilor elaborate de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajărilor Teritoriului sub nr. 2665/IC/311 emise la 28 februarie 1992 pentru aplicarea prevederilor HG nr. 834/1991
- încălcarea implicită a respectivei HG nr. 834/1991 precum şi
- utilizarea unei metode de evaluare denumită „metoda comparaţiei prin bonitare" despre care recurentul a susţinut că ar fi inadecvată deoarece are doar „caracter de recomandare, purtând menţiunea pentru uz intern".
Odată cu motivele de recurs au fost depuse şi o serie de înscrisuri doveditoare considerate relevante de către petent.
În ceea ce îi priveşte intimaţii C.M., T.V., M.A. şi A.M.A. nu s-au prezentat în faţa acestei Curţi şi nici nu şi-au făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.
Recursul este nefondat.
Demersurile iniţiate de petent au vizat iniţial o multitudine de presupuse încălcări ale legii comise atât cu prilejul încheierii unor acte juridice civile cât şi prin acte sau operaţiuni administrative.
În cele din urmă cea mai mare parte a aserţiunilor petentului s-au dovedit a fi vădit neîntemeiate şi au fost înlăturate pe baza unui solid suport probatoriu.
Simptomatic din acest punct de vedere este faptul că în recurs petentul nu a fost în măsură să mai combată motivarea amplă şi argumentată ce se regăseşte atât în rezoluţiile de la 23 iulie 2004 şi 24 august 2004 ale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov cât şi în sentinţa recurată.
Pe de altă parte motivele expuse în susţinerea recursului au o miză derizorie, o suprafaţă de teren de 5 mp, şi se referă exclusiv la obiecţiuni de ordin tehnic aduse unui raport de expertiză topografică.
Rezumându-se la acest tip de motive de recurs, care nu îşi găsesc suport legal în prevederile art. 3859 C. proc. pen., recurentul ignoră în mod vădit prevederile art. 17 C. pen., în raport cu care un litigiu derizoriu de natură civilă nu poate fi în nici un caz tranşat prin interpretarea abuzivă şi a normelor penale.
Nu în ultimul rând este de observat că nici măcar ca obiecţiuni aduse unei expertize tehnice topografice, criticile menţionate nu pot fi primite în condiţiile în care însuşi recurentul confirmă că raportul criticat îşi găseşte confirmarea în măsurători mai vechi şi în consacrarea oficială, fie şi cu titlu de recomandare, a metodei de evaluare utilizate în speţă.
Aşa fiind, Curtea va face aplicareaart. 38514 pct. 1 lit. b) respingând recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 37/ F din 27 septembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 600 000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1021/2005. Penal. Contestaţie la executarea... | ICCJ. Decizia nr. 1039/2005. Penal → |
|---|
