ICCJ. Decizia nr. 1421/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1421/2005
Dosar nr. 6183/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul N.D.I. împotriva deciziei penale nr. 654 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, constată următoarele:
Prin Decizia recurată, pronunţată în dosarul nr. 2875/2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, împotriva sentinţei penale nr. 90 din 8 iulie 2004 pronunţate de Tribunalul Călăraşi, sentinţă care a fost parţial desfiinţată.
Aceeaşi instanţă de apel a procedat la rejudecarea cauzei in fond, a aplicat inculpatului N.D.I. prevederile art. 65 C. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor N.D.I. şi I.M. deducând din pedepsele aplicate "prevenţia de la 7 septembrie 2003 la zi" şi a menţinut celelalte dispoziţii ale Tribunalului Călăraşi.
Împotriva deciziei astfel pronunţate au declarat recurs în termen legal atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cât şi inculpatul N.D.I.
Recursul declarat de parchet a fost motivate iniţial prin aceea că instanţa de fond şi cea de apel au dat o încadrare juridică greşită faptelor săvârşite de inculpaţi, au reţinut fără temei existenţa circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea inculpatului N.D.I. şi au soluţionat greşit latura civilă a cauzei.
Întrucât ulterior declarării recursurilor, în dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri care atestă că sentinţa pronunţată în speţă a fost atacată cu apel şi de către inculpaţi, la termenul de la 25 februarie 2005, recursul parchetului a fost extins în sensul invocării şi a acestui aspect ca motiv de casare.
Omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra apelurilor inculpaţilor a fost evocată, de asemenea, ca motiv al recursului declarat de N.D.I., iar I.M. a solicitat la rândul său admiterea recursurilor pentru acelaşi considerent.
Recursurile sunt întemeiate.
Declaraţiile de apel făcute de inculpaţi constituie în mod evident „cereri esenţiale" ale acestora asupra cărora instanţa a omis a se pronunţa, încălcându-şi astfel obligaţiile legale de ordin procedural.
Aşa fiind, Decizia recurată intră sub incidenţa art. 3859 pct. 10 şi 171 C. proc. pen., precum şi sub aceea a art. 197 alin. (2) din acelaşi cod, în măsura în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor în legătură cu care a fost sesizată.
Prin urmare, Curtea va face aplicarea art. 38514 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiţând recursurile şi casând Decizia atacată cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa asupra tuturor apelurilor declarate în speţă.
Celelalte critici formulate în susţinerea recursului parchetului nu sunt de natură a determina o altă soluţionare a recursului astfel încât acestea urmează a fi analizate şi avute în vedere de către instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul N.D.I. împotriva deciziei penale nr. 654 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind şi pe inculpatul I.M.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpaţii N.D.I. şi I.M. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 8 iulie 2004 a Tribunalului Călăraşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1039/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1427/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
