ICCJ. Decizia nr. 1452/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1452/2005
Dosar nr. 1151/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
deliberând asupra recursului declarat de inculpatul P.O. împotriva încheierii din 16 februarie 2005 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 256/2005, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 11 septembrie 2003, în dosarul nr. 4188/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus, printre altele, prelungirea arestării preventive a inculpatului P.O., cauza fiind soluţionată în fond prin sentinţa penală nr. 1657 din 22 decembrie 2004 a aceleiaşi instanţe.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel persoanele inculpate, inclusiv P.O., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu numărul de dosar 256/2005.
La termenul de la 15 februarie 2005 inculpatul P.O. a adresat instanţei de apel două „cereri prealabile" prin care a invocat:
„încetarea de drept a măsurii arestării" şi
„nulitatea absolută" a sentinţei amintite determinată de nulitatea unor încheieri care au premers pronunţarea acesteia.
Prin încheierea pronunţată la 16 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, având a se pronunţa „asupra excepţiilor invocate de apărătorul apelantului-inculpat P.O." a respins respectivele cereri menţinând starea de arest a tuturor inculpaţilor.
În motivarea acestor dispoziţii instanţa de apel a răspuns criticilor formulate de apelant evocând conţinutul încheierilor pronunţate în fond la 11 septembrie 2003, precum şi la termenele următoare, din 9 octombrie şi 21 octombrie 2003.
În acest context s-a reţinut că încheierile menţionate au fost date cu respectarea prevederilor legale care reglementau materia prelungirii arestării, că P.O. a fost de fiecare dată asistat de apărător şi că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., «cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a dovedit că inculpatului i s-a adus vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului respectiv».
La 17 februarie 2005, împotriva acelei încheieri a instanţei de apel a declarat recurs inculpatul P.O., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 1151/2005.
Recursul nu a fost motivat în scris, însă cu prilejul dezbaterilor desfăşurate în şedinţa publică, de la 25 februarie 2005, apărătorul inculpatului a reiterat susţinerile referitoare la nulitatea unor încheieri pronunţate de către prima instanţă solicitând din nou să se constate că starea de arest a lui P.O. a încetat de drept astfel încât acesta ar urma să fie judecat în stare de libertate.
În dovedirea susţinerilor recurentului în dosarul cauzei au fost depuse copii ale mai multor încheieri pronunţate în cauză de către prima instanţă.
Recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea reţine că, în raport cu datele cauzei, instanţa de apel a dat o corectă interpretare prevederilor legale aplicabile în speţă, iar motivarea încheierii recurate cuprinde într-o formă lipsită de echivoc toate argumentele care atestă această împrejurare.
Simplul refuz, neargumentat, al recurentului de a accepta această motivare nu este de natură a face incidente în cauză prevederile art. 2859 C. proc. pen.
Aşa fiind, Curtea urmează a face aplicarea art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respingând recursul ca nefondat.
Conform art. 192 C. proc. pen., Curtea îl va obliga totodată pe recurent la plata cheltuielilor judiciare prilejuite de soluţionarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.O. împotriva încheierii din 16 februarie 2005 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 256/2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600 000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1441/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1456/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
