ICCJ. Decizia nr. 3134/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3134/2005
Dosar nr. 1142/2005
Şedinţa publică din 18 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61/ P din 26 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul M.V., împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimaţii M.C., S.V., B.A. şi N.A., dispusă prin rechizitoriul nr. 411/P/2003 din 28 ianuarie 2004 al P.N.A., secţia de combatere a corupţiei.
Petiţionarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 411/P/2003 din 28 ianuarie 2003 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a petiţionarului, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi, în baza art. 228, raportat la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de denunţătorii M.C., pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., şi P.M., P.V., N.A., B.A. şi S.V., pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen.
Prin plângerea înregistrată la 19 februarie 2004, petiţionarul a solicitat desfiinţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, reţinerea cauzei pentru judecată sau restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
S-a reţinut că în cursul judecăţii petiţionarul a ridicat excepţia neconstituţionalităţii prevederilor art. 2781 C. proc. pen., iar prin încheierea 10/ I/P din 2 aprilie 2004 instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia ridicată.
Prin Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţia stabilind că dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., sunt constituţionale.
Instanţa a reţinut că, faţă de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., este inadmisibilă plângerea formulată întrucât rechizitoriul nu poate fi inclus în sfera actelor procurorului nu pot fi atacate cu plângere.
Petiţionarul a declarat recurs susţinând că hotărârea a fost pronunţată de o instanţă necompetentă şi că greşit s-a reţinut că plângerea este inadmisibilă.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 1 şi 171 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Se reţine astfel, că soluţionarea plângerii era de competenţa Curţii de Apel Oradea atâta timp cât, cererea se referă la o soluţie dispusă printr-un rechizitoriu prin care, această instanţă a fost sesizată şi este competentă să judece cauza, în raport cu calitatea inculpatului M.V. de judecător la Tribunalul Bihor.
Cercetările cu privire la denunţători nu au fost disjunse iar faptele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia sunt comune cu infracţiunea pentru care petiţionarul a fost trimis în judecată.
Curtea reţine că plângerea formulată este inadmisibilă, dar din alte considerente decât cele reţinute de prima instanţă.
În opinia Curţii, neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, chiar dacă sunt dispuse prin rechizitoriu, pot fi atacate cu plângere în condiţiile art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen., deoarece sunt independente de actul de trimitere în judecată.
Altfel s-ar încălca în mod evident dreptul persoanelor vătămate sau a celor ale căror interese legitime sunt vătămate, să supună controlului ierarhic şi controlului instanţei, aceste măsuri ceea ce duce la încălcarea dreptului fundamental consacrat de art. 21 din Constituţie.
Aşa fiind, în speţă, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de inculpaţi putea fi atacată cu plângere în condiţiile şi de persoanele prevăzute de art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.
Se constată însă că petiţionarul nu este în cauză persoană vătămată sau persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate prin soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de persoana care i-a dat mită şi faţă de persoanele care au ajutat-o să îi dea mită.
Pe de altă parte se reţine că petiţionarul nu s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic superior. Or, sesizarea instanţei este admisibilă numai în situaţia în care procurorul ierarhic a respins plângerea sau nu a soluţionat-o în termen.
În consecinţă se constată că plângerea formulată este inadmisibilă şi ca atare, soluţia de respingere a acestuia este corectă.
Constatând că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.V. împotriva sentinţei penale nr. 6/ P din 21 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurentul petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3019/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 317/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
