ICCJ. Decizia nr. 1573/2005. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1573/2005
Dosar nr. 6805/2004
Şedinţa publică din 4 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bacău, prin sentinţa penală nr. 217 din 27 mai 2004, condamnă pe inculpatul B.D. la:
a) 2 ani de închisoare, pentru o infracţiune de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi la
b) 3 ani de închisoare, pentru o altă infracţiune de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., cele două pedepse sunt contopite în cea mai grea, iar în conformitate cu art. 861 – art. 862 din acelaşi cod, executarea pedepsei este suspendată sub supraveghere.
Inculpatul este obligat la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Au fost confiscate sumele oferite de D.I. şi S.V.
Instanţa reţine, în esenţă, că, în perioada iulie - septembrie 2003, inculpatul tehnician criminalist în cadrul Poliţiei municipiului Bacău, a primit 400 Euro, de la numiţii D.I. şi V.S., motivând că, datorită influenţei pe care o are la colegii de la S.E.I.P. Bacău, le poate obţine paşapoarte turistice în regim de urgenţă şi peste ordine.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpatul declară apel.
Parchetul susţine că:
a) pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde gradului, accentuat, de pericol social al faptei şi al făptuitorului şi că
b) în mod greşit a fost confiscată suma de 400 Euro, de la D.I. şi S.V.
La rândul său, inculpatul susţine că:
faptele, pentru care a fost condamnat, nu există;
aceste fapte au fost greşit încadrate şi că
oricum, i s-a aplicat o pedeapsă excesivă.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 342 din 8 noiembrie 2004, admite recursul parchetului şi desfiinţează în parte sentinţa atacată, în sensul că înlătură măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere, precum şi măsura confiscării speciale a sumelor primite de inculpat de la D.I. şi S.V., sume restituite denunţătorilor.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei sunt menţinute.
Prin aceeaşi decizie, instanţa respinge, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care îl obligă la 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Instanţa de apel motivează că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător, dar că a greşit atunci când a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere şi a confiscat sumele primite de inculpat de la D.I. şi S.V., sume restituite denunţătorilor.
Or, potrivit art. 161 din Legea nr. 78/2000, „banii, valorile sau alte bunuri se restituite persoanei care le-a dat", încât aceste sume de bani nu puteau face obiectul confiscării.
Pe de altă parte, arată instanţa de apel, nu se justifică măsura suspendării executării pedepsei aplicate inculpatului, faţă de gravitatea faptei acestuia, de caracterul ei repetat şi de calitatea făptuitorului.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, solicitând, în principal, achitarea de orice penalitate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi, în subsidiar, menţinerea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Inculpatul motivează că, de la D.I., suma a fost împrumutată, faţă de S.V. nu a afirmat că ar cunoaşte pe cineva la serviciul de paşapoarte şi că are o sănătate precară.
Recursul este întemeiat numai cu privire la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător.
Din declaraţiile celor doi denunţători, D.I. şi S.V., coroborate cu cele ale inculpatului şi ale martorilor A.S., V.D., I.J., L.J. şi D.M., rezultă, fără dubiu, că inculpatul a discutat, direct, cu denunţătorii asupra modalităţii obţinerii paşaportului turistic, lăsând, de fiecare dată, să se înţeleagă că are influenţă pe lângă cei în drept să elibereze documentele în discuţie, încasând, de fiecare dată, banii pretinşi pentru această „intervenţie".
De asemenea, corect prima instanţă a apreciat că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins chiar fără executarea acesteia în detenţie.
De altfel, în recurs, inculpatul face dovada că, în octombrie 2003, a fost victima unui accident de circulaţie, eveniment în urma căruia a suferit un traumatism cranian, consecutiv unei grave decompensări psihice.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul va fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată, în partea privitoare la privarea de libertate a inculpatului, căruia i se va menţine măsura suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 342 din 8 noiembrie 2004a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată şi menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 217/ D din 27 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1572/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1576/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
