ICCJ. Decizia nr. 1576/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1576/2005
Dosar nr. 5423/2004
Şedinţa publică din 4 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 294 din 14 mai 2003, Judecătoria Hârlău a condamnat pe inculpatul T.M. la două pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru o infracţiune de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) şi o infracţiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. g), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 187 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Paşcani.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de un an şi 6 luni, aplicată prin sentinţa penală sus-menţionată, pedeapsă care nu se va executa, urmând ca în final inculpatul să execute doar pedeapsa de 3 ani închisoare.
Tribunalul Iaşi a respins apelurile declarate de procuror şi de inculpat.
S-a reţinut în fapt că, în noaptea de 29 ianuarie 2003, inculpatul a pătruns fără drept în curtea părţii vătămate F.E. de unde a sustras patru roţi de la o căruţă.
Prejudiciul în valoare de 3.400.000 lei a fost integral recuperat.
Împotriva sentinţei şi a deciziei penale nr. 1051 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., pentru motivul că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea legii.
Recursul în anulare este fondat şi urmează a fi admis.
În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse, recidiviştii nu beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ.
De asemenea, potrivit art. 7 din aceeaşi lege, persoanele graţiate care în curs de 3 ani săvârşesc cu intenţie o infracţiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracţiune şi pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării prezentei legi.
În dosarul nr. 1877/2000 al Judecătoriei Paşcani inculpatul T.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 158 din 7 februarie 2001, definitivă prin neapelare la 27 februarie 2001, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. În baza art. 81 din acelaşi cod, a fost suspendată executarea pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani şi 6 luni.
De asemenea, din adresa nr. 1766/III/5 din 17 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani şi menţiunea de pe sentinţa penală pronunţată în acea cauză a Biroului de executări penale rezultă că, la 11 octombrie 2002, s-a dispus în baza Legii nr. 543/2002, graţierea administrativă a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare.
Curtea constată că instanţele nu au manifestat rol activ, dispunând, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, graţierea pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 158 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Paşcani, deşi aceasta era graţiată, pe cale administrativă.
În consecinţă, întrucât în cursul termenului graţierii condiţionate, inculpatul recidivist a săvârşit, la 28 ianuarie 2003, cu intenţie, o altă infracţiune, instanţele trebuiau să aplice dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 şi să dispună ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa stabilită în prezenta cauză, de 3 ani închisoare şi pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, în final, 4 ani şi 6 luni închisoare.
Neprocedând în acest mod instanţele au pronunţat hotărâri contrare legii.
În consecinţă, Curtea va admite recursul în anulare, declarat împotriva celor două hotărâri judecătoreşti şi va casa hotărârile atacate, numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 faţă de pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 158 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Paşcani şi rejudecând:
- în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, va revoca graţierea pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului T.M., prin sentinţa penală nr. 158 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Paşcani care se va adăuga la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 3 ani închisoare, inculpatul având în final de executat 4 ani şi 6 luni închisoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 294 din 14 mai 2003 a Judecătoriei Hârlău şi deciziei penale nr. 1051 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi, privind pe inculpatul T.M.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 faţă de pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 158 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Paşcani şi rejudecând:
În baza art. 7 din Legea 543/2002 revocă graţierea pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului T.M., prin sentinţa penală nr. 158 din 7 februarie 2001 a Judecătoriei Paşcani şi care se adaugă la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 3 ani închisoare, având în final de executat 4 ani şi 6 luni închisoare.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1573/2005. Penal. Art.257 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1578/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
