ICCJ. Decizia nr. 1578/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1578/2005
Dosar nr. 5743/2004
Şedinţa publică din 4 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 26 martie 2003, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 73/P/2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul M.L., pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi faţă de L.V., pentru instigare la această infracţiune.
Plângerea formulată de petiţionarul C.V. împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 88 din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Petiţionarul a declarat recurs împotriva sentinţei curţii de apel solicitând casarea hotărârii şi judecarea intimatelor pentru infracţiunile reclamate.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că, la 28 ianuarie 2003, C.V. s-a adresat parchetului cu plângere împotriva numitelor M.L., judecător la Judecătoria Arad şi L.V. învinuindu-le de comiterea infracţiunii de fals intelectual şi respectiv, de instigare la fals. Petiţionarul a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 3558 din 19 mai 1997, judecătorul M.L. a admis în mod nelegal, plângerea contravenientei L.V. şi a anulat procesul verbal de contravenţie nr. 12 din 26 iunie 1995 întocmit de Consiliul local al municipiului Arad – Serviciul de Urbanism prin care se constatase efectuarea fără autorizaţie a unor modificări în imobilul locuit de L.V., constatând că fapta este prescrisă. S-a motivat că lucrările au fost executate în anul 1992, aşa cum rezultă din declaraţia martorei G.H., deşi în realitate această martoră a arătat că aceste lucrări s-au executat în anul 1994.
În urma cercetărilor efectuate de parchet s-a constatat că faptele reclamate de C.V. sunt reale, alterarea realităţii de către judecător cu intenţia de a justifica soluţia adoptată reprezentând un fals.
În rezoluţia dispusă de procuror s-a motivat, de asemenea, că întrucât fapta a fost comisă la 19 mai 1997, a intervenit prescripţia răspunderii penale conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., motiv pentru care, potrivit art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., nu se poate începe urmărirea penală împotriva celor două intimate.
Înalta Curte constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de parchet, în aceste condiţii, este temeinică şi legală şi că, sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Timişoara prin care s-a dispus respingerea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului corespunde dispoziţiilor prevăzute de lege.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionarul C.V. urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.V. împotriva deciziei penale nr. 88/ PI din 20 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1576/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1581/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
