ICCJ. Decizia nr. 1570/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1570/2005
Dosar nr. 592/2005
Şedinţa publică din 4 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 1118 din 14 septembrie 2004, condamnă pe inculpatul N.L. la 6 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 71 C. pen.
Inculpatul este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia preventivă, de la 15 august 2002 până la zi.
El este obligat să plătească:
a) 5.000.000 lei daune materiale şi 5.000.000 lei daune morale părţii civile I.M.;
b) 10.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa reţine că, în seara de 14 august 2002, inculpatul, aflat în Bucureşti, pe strada Lucreţiu Pătrăşcanu, o acostează pe numita I.M. (procuror) de la care, prin violenţă, îi sustrage lănţişorul din aur de la gât, apoi dispare.
Inculpatul declară apel, susţinând că e nevinovat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 20 din 14 ianuarie 2005, respinge, ca nefondat, apelul şi îl obligă pe apelant la 900.000 lei cheltuieli judiciare statului.
El este menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i se deduce detenţia, de la 15 august 2002 până la zi.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, reiterând susţinerea din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător.
Astfel, partea vătămată, procuror de profesie, declară constant că, atunci când a fost jefuită, a reţinut exact figura inculpatului, pe care l-a urmărit, observând unde a fugit şi adăpostit şi anunţând imediat poliţia, iar după ce aceasta din urmă l-a depistat, la foarte scurt timp, l-a recunoscut din nou, în prezenţa martorilor asistenţi F.I. şi G.G.
La rândul lor, martorii asistenţi F.I. şi G.G., prezenţi la recunoaşterea din grup, confirmă că la 15 august 2002, partea vătămată l-a indicat pe inculpat ca fiind cel care i-a sustras, prin violenţă, lănţişorul din aur de la gât.
Inculpatul recunoaşte că locuieşte în blocul din apropierea locului în care partea vătămată a fost jefuită, că aceasta l-a indicat constant, că el este autorul tâlhăriei, dar că, în seara aceea, el a fost în stare de ebrietate, încât nu-şi aminteşte ce a făcut.
Pentru fapte similare, inculpatul a mai fost condamnat, în anul 1998, cum atestă cazierul său.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Decizia atacată va fi menţinută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.L. împotriva deciziei penale nr. 20 din 14 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 15 august 2002 la 4 martie 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1569/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1571/2005. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
