ICCJ. Decizia nr. 1664/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1664/2005
Dosar nr. 601/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 136 din 10 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul R.A.
Instanţa a reţinut că, petiţionarul a formulat, la data de 27 octombrie 2004, plângere, în baza art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Bucureşti, împotriva primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, cu menţiunea că deşi a depus aceeaşi plângere, la data de 7 octombrie 2004, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nu i s-a comunicat nici o soluţie.
În motivarea hotărârii de respingere a plângerii instanţa a reţinut că, pe de o parte, petentul nu motivează în nici un fel plângerea iar, pe de altă parte, nu există o soluţie a procurorului împotriva căreia să fie îndreptată plângerea, aşa cum cer prevederile art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul a declarat recurs, confirmând, în susţinerea orală, că în cauză nu a fost adoptată nici o soluţie de neurmărire, însă solicitând reţinerea cauzei pentru rejudecare.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., persoana vătămată poate face plângere la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, dar numai împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Cu alte cuvinte, plângerea la instanţă, după parcurgerea procedurii prealabile a plângerii la primul procuror, procurorul general al parchetului curţii de apel ori la procurorul ierarhic superior, nu poate fi introdusă decât împotriva unei soluţii de neurmărire penală.
Ori, în cauză, aşa cum a confirmat şi petiţionarul recurent, procurorul nu a adoptat însă o soluţie de neurmărire, astfel încât hotărârea instanţei de respingere a plângerii ca inadmisibilă este legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, recursul petiţionarului R.A. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.A. împotriva sentinţei penale nr. 136 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1579/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1745/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
