ICCJ. Decizia nr. 1724/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1724/2005
Dosar nr. 630/2005
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 425 din 19 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul penal nr. 1505/2004 s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.V. împotriva sentinţei penale nr. 201 din 18 iunie 2003 a aceluiaşi tribunal (dosar nr. 1656/2002). A fost obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelul declarat de condamnatul revizuient împotriva sentinţei nr. 425 din 19 noiembrie 2004 a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 12 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în dosarul nr. 243/P/2004. În considerentele deciziei se arată că revizuientul a făcut în faţa instanţei la fond cât şi în apel apărări de fond care ar conduce la ideea că, nu el este autorul infracţiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa aplicată este prea mare, apărări care pe de o parte au fost respinse ca nedovedite, la instanţele care au soluţionat cauza atât în fond cât şi în apel şi recurs, iar pe de altă parte, că motivele invocate nu se înscriu în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei ultime hotărâri condamnatul a declarat recurs, prin motivele de recurs reiterând aceleaşi susţineri. Mai întâi că el nu a participat la săvârşirea faptei, în al doilea rând că pedeapsa aplicată este prea mare.
Criticile sunt neîntemeiate, în sensul că se va respinge pentru considerentele ce urmează:
Art. 394 C. proc. pen., prevede expres şi limitativ cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi anume:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti nu se pot reconcilia.
Examinând motivele de recurs se constată uşor că acestea nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire de mai sus, simpla negare a participării la comiterea faptei, ori încercarea de a-şi construi o apărare nedovedită, nu constituie fapte sau împrejurări noi [(ba mai mult, potrivit art. 394 alin. (2) ar trebui să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare)], astfel că în mod corect şi pentru motivele arătate în considerentele deciziei recurate instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Pentru aceleaşi considerente, dezvoltate în prezenta hotărâre, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând şi prevederile art. 38515 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul.
În baza art. 192 C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.V. împotriva deciziei penale nr. 12 din 17 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă revizuientul condamnat la 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru asistenţa juridică, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 172/2005. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1737/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
