ICCJ. Decizia nr. 174/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 174/2005
Dosar nr. 5398/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 7 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.Şt. împotriva rezoluţiei nr. 979/II/2004 din 26 iulie 2004 a procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
A reţinut instanţa că, prin rezoluţia prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.Şt., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 246 şi art. 248 C. pen. şi faţă de judecătorii A.I. şi Z.A., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul L.Şt., cu motivarea că greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc P.Şt.
S-a constatat că executorul judecătoresc P.Şt. a participat la executarea silită a numitului R.Şt., ca debitor al SC C. SA Galaţi în calitate sa de şef al Asociaţiei L. Vădeni din comuna Cavadineşti, jud. Galaţi.
Din actele dosarului a rezultat că în anul 1998, această asociaţie a fost acţionată în judecată de către SC C. SA Galaţi pentru un debit de aproximativ 20.000.000 lei, care provenea din datoriile anterioare ale unor membri ai asociaţiei.
Sentinţa civilă nr. 390 din 15 aprilie 1997 a Judecătoriei Târgu Bujor rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost pusă în executare prin intermediul executoriului judecătoresc P.Şt.
Executarea silită s-a efectuat în etape, în funcţie de posibilităţile băneşti ale debitorului.
Astfel, s-au încasat prima dată 5.000.000 lei pentru care s-a emis o chitanţă cu ştampila Tribunalului Galaţi, apoi s-au încasat direct sumele datorate, emiţându-se chitanţe de către creditorul SC C. SA Galaţi.
În acea perioadă executorii judecătoreşti foloseau documente cu regim special (inclusiv chitanţiere), având aplicată ştampila Tribunalului Galaţi, în calitate de ordonator de credite.
S-a stabilit, de asemenea, că după ce erau folosite chitanţierele, executării judecătoreşti (inclusiv P.Şt.), aveau obligaţia să predea la Tribunalul Galaţi, pentru a fi inventariate, duplicatele cu care făceau dovada executării şi sumele încasate.
Suma de 5.000.000 lei încasată de P.Şt. cu chitanţa nr. 517 din 8 iulie 1998 a fost predată în aceeaşi zi la SC C. SA Galaţi, care a emis chitanţa nr. 0265098 din 8 iulie 1998.
Verificările efectuate urmare plângerii formulate de L.Şt. şi care au făcut obiectul dosarului nr. 60/P/2004, nu au evidenţiat elemente de vinovăţie în sarcina executorului judecătoresc P.Şt. sub aspectul săvârşirii vreunei fapte de natură penală.
Conform procesului-verbal de executare silită din 8 iulie 1998, intimatul P.Şt. a procedat la executarea silită a debitului R.Şt.
Din contextul procesului-verbal rezultă că debitorul nu s-a opus la executare, achitând în parte un debit în sumă de 5.000.000 lei, primind ca dovadă chitanţa nr. 514/1996.
Deoarece reprezentantul creditoarei martorul N.N., lichidator debite la A.N.P.A. Galaţi se afla la o altă executare silită după ce a primit suma de 5.000.000 lei reprezentând o parte din debit, executorul judecătoresc P.Şt. a emis chitanţa nr. 514 din 8 iulie 1998, pentru a confirma primirea acestei sume de la debitor, iar în aceeaşi zi a emis suma de 5.000.000 lei, creditorului, primind drept confirmare chitanţa nr. 265098 din 8 iulie 1998.
Ulterior debitorul R.Şt., a plătit sumele datorate, direct creditoarei SC C. SA Galaţi.
Această situaţie de fapt este confirmată şi de declaraţia martorului R.Şt. şi N.N.
A concluzionat instanţa că în raport de probele administrate, nu rezultă un indiciu că executorul judecătoresc P.Şt. cu ştiinţă nu a îndeplinit sau a îndeplinit defectuos un act de executare silită, care să aducă o vătămare debitorului R.Şt.
De asemenea, din probele administrate nu sunt indicii de săvârşire a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, deoarece executorul judecătoresc P.Şt., în chitanţa nr. 514 din 8 iulie 1998, chitanţa cu antetul Tribunalului Galaţi, în care a confirmat că a primit de la R.Şt. suma de 5.000.000 lei, nu a trecut date ce nu corespundeau adevărului, nu a atestat o împrejurare necorespunzătoare adevărului.
Chitanţa respectivă nu este un fals, deoarece în acea perioadă executorii judecătoreşti folosea documente cu regim special (încheia chitanţe) având aplicată chitanţa Tribunalului Galaţi în calitate de ordonator de credite.
În consecinţă, organele de urmărire penale, au administrat toate probele utile soluţionării cauzei, rezoluţiile pronunţate fiind legale şi temeinice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul fără să îl motiveze.
Examinând din oficiu, recursul declarat de petiţionar nu se constată existenţa unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul L.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 71 din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1737/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1743/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
