ICCJ. Decizia nr. 1717/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1717/2005
Dosar nr. 7434/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 253/2004 Judecătoria Deta, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul L.I., fiind menţinute soluţiile procurorilor prin rezoluţiile din 19 martie 1999 (dosar nr. 18/P/1999) şi din 16 aprilie 1999 (dosar nr. 65/II/2/1999).
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că partea vătămată L.I. a depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara o plângere susţinând că înscrisurile aflate în dosarul nr. 7155/1998 al Curţii de Apel Timişoara sunt false.
Din probele administrate, extrasul c.f. nr. 360 nr. top 478 emis de Biroul Carte funciară Deta nu este fals şi deci numitul F.C. nu a săvârşit falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzut de art. 288 C. pen. şi nici infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 191 C. pen., privind folosirea extrasului de carte funciară.
Împotriva acestei sentinţe, persoana vătămată a declarat recurs susţinând că a fost nedreptăţit de F.C. fiindu-i sustrasă o suprafaţă de 4,5 ha, iar pe de altă parte că Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta nu a descoperit persoanele care au falsificat unele documente care-i atesta dreptul său de proprietate.
Tribunalul Timiş, prin Decizia penală nr. 567/R/2004, a respins, ca nefondat, recursul.
Împotriva acestei decizii, aceeaşi persoană, parte vătămată a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Prin Decizia penală nr. 1080/ R din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca inadmisibil, recursul declarat.
Şi împotriva acestei decizii, Lup Iosif a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 C. proc. pen., împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă se poate face recurs.
În cauză, recursul declarat de partea vătămată a fost soluţionat prin Decizia penală nr. 567/R/2004 de Tribunalul Timiş.
În atare situaţie, petentul, în raport de dispoziţiile legale nu mai au legal posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, împotriva acestei decizii definitive.
Pe de altă parte dispoziţiile legale în materie nu prevăd instituţia recursului la recurs, astfel că în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat, ca inadmisibil.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul L.I. împotriva deciziei penale nr. 1080/ R din 15 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1716/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... | ICCJ. Decizia nr. 172/2005. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
