ICCJ. Decizia nr. 1744/2005. Penal. Legea nr.142/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1744/2005
Dosar nr. 196/2005
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 1247 din 7 octombrie 2004, a condamnat pe inculpaţii:
- S.D.A., la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi
- D.G. la 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 martie 2002.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea şi distrugerea următoarelor cantităţi de droguri: 0,150 grame, 0,7 grame şi 1,870 grame heroină.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:
La 13 martie 2002, orele 11,00, inculpatul S.D.A. a fost prins de organele de poliţie în faţa bisericii Sfântul Dumitru din Bucureşti.
În prezenţa martorului asistent C.T., lucrătorii de poliţie au găsit la inculpat trei punguliţe din plastic conţinând o substanţă pulverulentă de culoare bej, despre care inculpatul a afirmat că este heroină.
Au fost ridicate şi sigilate.
Declaraţia martorului asistent C.T. a confirmat cele consemnate în procesul verbal de depistare.
În continuare lucrătorii de poliţie, împreună cu inculpatul S.D.A. s-au deplasat la locuinţa acestuia unde în prezenţa martorului asistent C.A. şi a concubinei inculpatului, martora E.O., inculpatul a predat organelor de poliţie 11 punguliţe din plastic cu substanţe pulverulente pe care le ţinea într-un borcan într-un dulap din bucătărie. Inculpatul a afirmat că le deţinea pentru consum propriu.
Declaraţia martorului asistent C.A. a confirmat cele consemnate în procesul-verbal.
Cele 14 doze ridicate de la inculpatul S.D.A. au fost supuse expertizării rezultând că atât cele trei doze găsite asupra lui, conţinând 0,21 grame cât şi cele 11 găsite în locuinţa sa, conţinând 0,77 grame conţineau heroină (raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 109810 din 13 martie 2002) şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 109818 din 13 martie 2002.
În continuare, inculpatul S.D.A. a arătat că a cumpărat dozele de heroină (cu preţul de 200.000 lei doza) de la o persoană de sex masculin poreclită M. pe care l-a contactat la nr. de telefon de câte ori a avut nevoie. Având în vedere acest denunţ, precum şi acordul martorei E.O.A.M. în realizarea flagrantului, în jurul orelor 16,00, a arătat în prezenţa organelor de poliţie a apelat, de la un telefon public situat în sediul poliţiei capitalei (de la 013.146.382), solicitându-i celui care a răspuns 20 doze de heroină şi stabilind ca loc de întâlnire terasa barului V.
În aceeaşi zi, orele 16,40, lucrătorii de poliţie împreună cu martora E.O.A.M., s-au deplasat în str. Maior Coravu la barul V. Acolo martora l-a indicat la una dintre mese pe numitul M. care avea mâinile în buzunarele hainei. În momentul apropierii intervenţiei lucrătorilor de poliţie, acesta s-a ridicat brusc de la masă şi a încercat să fugă, fiind însă imobilizat. Lângă masă a fost găsită o pungă din celofan tip ţiglă de pachet de ţigări, aruncată jos.
În prezenţa martorilor asistenţi H.A., N.O.F. şi H.L. şi a celui imobilizat, acesta a fost identificat în persoana inculpatului D.G., poreclit M. Totodată, s-a procedat la ridicarea punguţei de celofan de lângă masa inculpatului şi s-a constatat că în interior se aflau 20 de punguliţe sigilate la capăt prin ardere care conţineau o substanţă pulverulentă bej (exact numărul de doze de heroină solicitat de martora E. la telefon). Probele au fost ridicate şi sigilate. Asupra inculpatului D.G. a fost găsit telefonul SIEMENS A 35 având cartela SIM în stare de funcţionare).
S-a procedat la verificarea agendei telefonice a telefonului Siemens A 35, descoperindu-se numărul de telefon mobil al inculpatului S.D.A.).
S-a verificat şi agenda telefonului Siemens C. 30 aparţinând inculpatului S.D.A., descoperindu-se numărul de telefon al inculpatului D.G. (sub numele G.).
În urma verificărilor efectuate la M. SA a rezultat că titularul numărului de telefon este concubina inculpatului D.G., A.M.V. În perioada 11 martie 2002 – 13 martie 2002 numărul de telefon (inc. S.D.A.) a fost apelat de 13 ori de pe numărul de telefon (inc. D.G.).
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 109819 din 13 martie 2002 a rezultat că cele 20 de doze găsite la inculpatul D.G., în cantitate de 1,95 gr., conţine heroină.
În declaraţiile sale, inculpatul S.D.A. a recunoscut că deţinea atât cele 3 doze de heroină găsite la el în faţa bisericii Sf. Dumitru cât şi cele 11 doze găsite în locuinţa sa, în vederea consumului propriu. Inculpatul S.D.A. a arătat că a cumpărat aceste doze cu suma de 150.000 – 200.000 lei doza de la inculpatul D.G. poreclit M. care vindea în zona Stadionului Naţional, M.C. de la care a cumpărat în mai multe rânduri, de faţă fiind uneori şi martora E.A.M.
Inculpatul S.D.A. a arătat că atunci când a cumpărat heroină de la inculpatul D.G. îl contacta pe acesta la nr. de telefon.
În legătură cu telefoanele primite de la inculpatul D.G. la 13 martie 2002, inculpatul S.D.A. a arătat că acesta i-a cerut o sumă restantă pentru drogurile cumpărate de el.
Martora E.O.A.M., concubina inculpatului S.D.A. a arătat în declaraţiile sale că ştia că inculpatul S.D.A. era consumator de heroină intravenoasă şi îşi cumpăra dozele de la inculpatul D.G. (cu 200.000 lei doza) cu care era în relaţii de prietenie şi pe care îl contacta telefonic.
În seara zilei de 12 martie 2002, inculpatul S.D.A. s-a dus să se întâlnească cu inculpatul D.G. A doua zi, după ce inculpatul S.D.A. a fost prins, martora a arătat că a fost de acord să-l apeleze pe inculpatul D.G., lucru pe care l-a şi făcut de la sediul poliţiei. La numărul amintit a răspuns inculpatul D.G. care a fost de acord să-i vândă 20 doze de heroină, stabilind ca loc de întâlnire terasa barului V. de pe str. Maior Coravu. Acolo s-a deplasat împreună cu organele de poliţie cărora l-a indicat pe inculpatul D.G.
Inculpatul D.G. s-a situat pe o poziţie de negare a faptelor, fiind oscilant în declaraţiile sale.
Astfel, în primele declaraţii inculpatul a arătat că îi cunoştea pe inculpatul S.D.A. şi pe concubina lui, ulterior negând acest lucru. Inculpatul D.G. a arătat că cele 20 doze de heroină găsite lângă masa lui nu-i aparţin şi că nu a primit nici o comandă de la numita E.O. la 13 martie 2002. De altfel, inculpatul a declarat că nu a vorbit cu aceştia la telefon în perioada (cca. o săptămână) dinaintea arestării (afirmaţie contrazisă, flagrant de desfăşurătorul convorbirilor). Inculpatul D.G. recunoaşte că, deşi telefonul mobil aparţine concubinei lui, V.A.M., îl folosea şi el de câte ori avea nevoie.
Martorii N.O.F.A., H.L. şi H.A. s-au aflat pe terasa barului V. în momentul depistării inculpatului D.G.
Martorul N.O.F.A., arată că în momentul apariţiei lucrătorilor de poliţie, inculpatul a început să fugă şi că, în momentul în care poliţiştii l-au imobilizat, a observat jos, lângă inculpat, o pungă tip ţipla de pachet de ţigări în care se afla ceva de culoare bej.
Martora H.L. a observat lângă masa la care au stat inculpatul şi martora V.A.M. punga tip ţipla de pachet de ţigări cu un conţinut de culoare închisă.
Martorul H.A. a observat în momentul imobilizării inculpatului lângă masa acestuia punga tip ţipla pentru pachet ţigări, precizând că înainte de apariţia poliţiştilor aceasta nu s-a aflat acolo.
Toţi martorii au fost de faţă când lucrătorii de poliţie au desfăcut punga, şi au descoperit în interior cele 20 doze.
s-a reţinut că fapta inculpatului S.D.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar fapta inculpatului D.G. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 954 din 14 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul D.G. a cerut reducerea pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, acelaşi inculpat a declarat recurs, prin care solicită să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa. În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Analizând hotărârile atacate în raport de motivele de casare invocate, cât şi din oficiu, se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia recurentului, încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declaraţiile constante ale inculpatului S.D.A., declaraţiile martorilor E.O.M., H.A., N.O.F. şi H.L., procesele verbale de constatare a denunţului şi de consemnare a efectuării apelului telefonic al martorei E.A.M. către recurent, de depistare şi de prindere în flagrant a recurentului, de verificare a agendei telefonului (aparţinând inculpatului S.D.A.) şi al telefonului (aparţinând concubinei recurentului, A.M.V.), adresele M. SA privind convorbirile telefonice dintre numerele sus-arătate) care au fost analizate în considerentele hotărârii instanţei de fond, rezultă, fără dubiu, că recurentul a deţinut 20 doze de heroină, în cantitate de 1,95 grame în vederea comercializării.
În consecinţă, se constată că, sub aspectul amintit mai sus, hotărârile atacate sunt legale şi temeinice.
Se constată însă că, motivul de casare formulat prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la aplicarea unei pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este întemeiat.
În speţă, la stabilirea pedepsei instanţele au avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi aspectele referitoare la persoana recurentului.
Infracţiunea de trafic de droguri, teoretic, este o faptă gravă, dar, în speţă în raport cu obiectul traficului, care este o cantitate relativ redusă de heroină, pericolul social concret al faptei, chiar dacă recurentul este cunoscut cu antecedente penale şi a avut o conduită nesinceră pe parcursul procesului, nu justifică aplicarea pedepsei de 13 ani închisoare.
În consecinţă, se consideră că stabilirea unei pedepse de 10 ani închisoare, pentru infracţiunea reţinută în sarcina recurentului este de natură a contribui la realizarea funcţiilor şi a scopului acesteia şi anume prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Aşa fiind, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie admis în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi ca hotărârile atacate să fie casate cu privire la cuantumul pedepsei aplicate acestuia, în sensul că se va reduce de la 13 ani la 10 ani închisoare, dispunându-se astfel cum se va arăta în dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 954 din 14 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1247 din 7 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la 13 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 martie 2002 la 11 martie 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1743/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1746/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... → |
|---|
