ICCJ. Decizia nr. 1716/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1716/2005
Dosar nr. 294/2005
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114 din 6 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 583 P/2003 a fost condamnat inculpatul P.D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza dispoziţiilor art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a revocat liberarea condiţionată a restului de 518 zile dintr-o pedeapsă de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 224/1999 a Judecătoriei Călăraşi, s-a contopit acest rest în pedeapsa aplicată conform art. 61 C. pen., şi s-a dispus în baza art. 33 – art. 34 C. pen., ca inculpatul să execute 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C.N.C.F.C.F.R. SA, sucursala Regională CF – Constanţa şi a fost obligat inculpatul la 609.254.960 lei despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sculelor, corp delict folosite la comiterea sustragerii.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul în baza probelor administrate a reţinut că la sfârşitul lunii martie 2004, inculpatul a demontat şi şi-a însuşit pe nedrept 20 inductori împreună cu casetele în care erau montaţi, de la tronsonul de cale ferată Ciulniţa Călăraşi - Nord pe care le-a transportat la domiciliu cu căruţa unde le-a ascuns într-o groapă săpată în curte.
Ulterior, la data de 11 mai 2004, le-a dezgropat în vederea valorificării şi în timp ce se deplasa spre Călăraşi a fost depistat de organele de cercetare ale poliţiei.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei pe care o critică pentru nelegalitate şi netemeinicie a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 1019 din 28 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul penal nr. 4339/2004.
Împotriva acestei ultime hotărâri, inculpatul a declarat recurs.
Prin motivele de recurs inculpatul critică hotărârea susţinând că este netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa a reţinut un prejudiciu nedovedit în raport de care pedeapsa aplicată este prea mare. Mai susţine inculpatul că i-a fost aplicată greşit pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Mai susţine că întrucât segmentul de cale ferată de la care a sustras inductori era în conservare, a fost încadrată greşit fapta în dispoziţiile art. 208 – art. 209 pct. 3 lit. f).
În fine, că greşit nu au fost reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., câtă vreme a recunoscut fapta, s-a recuperat prejudiciul, are o situaţie familială grea, nu găseşte de lucru pentru a-şi întreţine familia.
Criticile sunt în parte întemeiate şi recursul se va admite pentru considerentele ce urmează.
În mod greşit a fost reţinut în sarcina inculpatului un prejudiciu de 609.254.960 lei cu consecinţa supraaprecierii pericolului social al faptei câtă vreme adresa nr. 1619 din 25 mai 2004 stabileşte valoarea bunurilor sustrase de inculpat la suma de 2.956.570 lei. În mod greşit s-a avut în vedere pagubele precizate în adresa nr. 170/2004 care se referă la toate lipsurile şi degradările constatate în cadrul Districtului C.E.C. Ciulniţa cu motivarea că „nu se pot disocia pagubele produse de inculpat" în sarcina instanţei era aceea de a reţine prejudiciul real produs de inculpat prin fapta sa având în vedere că bunurile sustrase de acesta au fost găsite, ba chiar şi evaluate de partea civilă. Mai apoi deşi inculpatul are antecedente penale, instanţa având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., trebuia (dată fiind comportarea inculpatului pe tot parcursul procesului, situaţiei grele familiale, împrejurării că tronsonul de cale ferată era la data sustragerii scos din funcţiune) să coboare pedeapsa până la limita minimă.
Nu este în schimb întemeiată critica privind greşita încadrare a faptei în dispoziţiile art. 209 pct. 3 lit. f) C. pen., care se referă printre altele la sustragerea de instalaţii de siguranţă a traficului feroviar şi nu la punerea în pericol a siguranţei mijloacelor de transport, faptă incriminată separat în art. 276 C. pen., cu privire la care s-a dat faţă de inculpat soluţia de netrimitere în judecată.
Pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului la minimul prevăzut de lege apreciind că acesta este îndestulător, că sub aspectul laturii civile va obliga inculpatul la 2.956.570 lei despăgubiri, prejudiciu efectiv rezultat din comiterea infracţiunii, către partea civilă.
Se va dispune confiscarea uneltelor corp delict şi va fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 C. proc. pen., văzând şi prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 1019/ A din 28 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 114 din 6 octombrie 2004 a Tribunalului Călăraşi, cu privire la modul de soluţionare a laturii penale cât şi a laturii civile şi rejudecând:
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnă pe inculpatul P.D. la 4 ani închisoare.
Obligă pe acelaşi inculpat la plata sumei de 2.956.570 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala Regională CF Constanţa.
În baza art. 188 lit. b) C. pen., confiscă de la inculpat sculele depuse la Camera de corpuri delicte şi înregistrate sub nr. 33409 – seria B din 23 iunie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea fondului şi apelului.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1715/2005. Penal. Art. 279 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1717/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
