ICCJ. Decizia nr. 1746/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1746/2005
Dosar nr. 232/2005
Şedinţa publică din 11 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 325 din 15 noiembrie 2004 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul F.M. la 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, în total 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 552 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 299/1999 a Judecătoriei Arad.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a confiscat de la inculpat o cheie fixă şi un cleşte.
Inculpatul a fost obligat la 2.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, la 6 august 2004, în jurul orei 20,00, inculpatul aflându-se în perimetrul C.F. Arad a sustras 4 distribuitoare de aer de la instalaţia de frânare a trenului de marfă 25405, demontându-le.
A lăsat distribuitoarele sub vagoane de unde urma să le recupereze şi să le predea centrului de colectare a fierului vechi.
Din actele dosarului, rezultă că sustragerea distribuitoarelor de aer are drept consecinţă nefuncţionarea instalaţiei de frânare a vagonului, iar punerea lor pe linia ferată ar putea pune în pericol siguranţa circulaţiei.
În cursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând şi regretând fapta.
Prin Decizia penală nr. 440/ A din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins, ca nefondat, apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, care a cerut majorarea pedepsei aplicate.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei aplicate pe care o consideră prea redusă în raport de criteriile prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul parchetului nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză inculpatului i s-au aplicat pedepse cu închisoare egale cu limita minimă prevăzută de lege şi s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare.
Instanţele au ţinut seama de împrejurarea că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Este evident că inculpatul nu a realizat pericolul social concret al faptei, având o pregătire şcolară precară. S-a avut în vedere că inculpatul a comis două infracţiuni în concurs şi s-a aplicat un spor de 6 luni, dându-se eficienţă prevederilor art. 33 – art. 34 C. pen.
Faţă de acestea, pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului apare ca just individualizată, suficientă pentru a-şi atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoaraîmpotriva deciziei penale nr. 440/ A din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul F.M.
Constată că intimatul inculpat este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1744/2005. Penal. Legea nr.142/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1748/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
