ICCJ. Decizia nr. 1788/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1788/2005
Dosar nr. 6881/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarul P.D. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti susţinând că intimata S.A., în calitate de notar public în cadrul Biroului Notarului Public S.A. din Piteşti, a înserat date nereale cu prilejul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 776 din 2 decembrie 1999, având ca obiect o suprafaţă de 990 mp teren, situat pe raza comunei Băbana, judeţul Argeş, prin care C.M.V. a înstrăinat-o fiului său C.V.D., în calitate de cumpărător.
Petiţionarul a mai arătat că intimata a menţionat vecinătăţi fictive ale terenului pe care ulterior le-a rectificat, fără a indica data corecturii şi fără semnătura acesteia, încălcându-i dreptul său la proprietate, săvârşind astfel infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 288 alin. (2) C. pen.
Prin ordonanţa nr. 4093/ P din 25 martie 2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, deoarece S.A. are calitatea de notar public, iar acesta prin rezoluţia nr. 75/P/2004 din 20 mai 2004 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 288 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că susţinerile petiţionarului referitoare la corecturile aduse contractului de vânzare-cumpărare sunt reale, însă, din probele administrate rezultă lipsa de intenţie a notarului S.A. de a menţiona în actul respectiv date nereale. În momentul redactării contractului vecinătăţile au fost atacate de vânzătorul C.V. de pe testamentul, şi în loc să le precizeze pe cele de la terenul nr. 1 le-a dictat pe cele de la terenul nr. 2, astfel că au fost dactilografiate nereal vecinătăţile terenului ce a făcut obiectul vânzării.
Realizând greşeala, părţile contractului au solicitat modificarea actului, iar notarul l-a corectat dar nu printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, aşa cum era legal, ci din lipsă de experienţă, prin dactilografiere, intenţia lui S.A. fiind aceea de a restabili realitatea, se reţine în rezoluţie, şi nu de a falsifica contractul de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul P.D. a formulat plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin rezoluţia nr. 321/2004, cu motivarea că susţinerile petiţionarului sunt reale, dar notarul public nu a menţionat cu intenţie, date nereale în actul de vânzare-cumpărare.
Invocând dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Piteşti susţinând că rezoluţia parchetului este nelegală şi netemeinică întrucât nu s-a ţinut seama că notarul public, după ce a întocmit actul de vânzare-cumpărare, fără a da o încheiere de îndreptare a erorii materiale, a şters vecinătăţile trecute iniţial, a înserat altele şi prin această modificare terenul său s-a suprapus peste cel al lui C.V.
Prin sentinţa penală nr. 107/ F din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel Piteşti a admis plângerea formulată de petiţionarul P.D., a desfiinţat rezoluţia atacată şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public S.A., urmând ca în temeiul art. 31 din Legea nr. 36/1995, să se solicite avizul Ministrului Justiţiei.
Instanţa de fond verificând rezoluţia parchetului pe baza lucrărilor şi a materialului din dosar a constatat că în cauză se impune lămurirea următoarelor fapte şi împrejurări:
- de ce pe exemplarul actului de vânzare-cumpărare aflat în arhiva notarului s-a consemnat de mână, rectificat, fără să se precizeze data, iar pe celelalte exemplare modificarea s-a operat la maşina de scris;
- este necesară stabilirea datei la care s-a prezentat C.V.D. şi a solicitat notarului public corectarea actului şi pe ce dovezi şi-a sprijinit cererea;
- de ce menţiunea privind rectificarea actului notarial nu este datată şi nu are număr de înregistrare;
- în ce măsură, îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către notar, a cauzat o vătămare a intereselor legale ale petiţionarului şi care este întinderea acestora.
Împotriva sentinţei a declarat recurs notarul public S.A., care invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., a solicitat casarea acesteia şi respingerea plângerii introduse de petiţionar conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs s-a mai susţinut de către S.A. că nu a avut intenţia să falsifice contractul de vânzare-cumpărare privind terenul în discuţie, dar la întocmirea actului a avut în vedere testamentul din anul 1958 care se referă la două terenuri şi deşi intenţia părţilor a fost să se vândă terenul de la pct. 1, deşi s-a menţionat această suprafaţă din greşeală au fost trecute vecinătăţile terenului de la pct. 2. A doua zi părţile s-au prezentat la notar, care, în baza unei cereri a rectificat greşeala prin modificarea vecinătăţilor de vest şi nord. Singura sa greşeală constă în aceea că nu a întocmit o încheiere de îndreptare a erorii materiale ceea ce constituie cel mult o abatere disciplinară, dar nicidecum o infracţiune.
Înalta Curte, verificând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat.
Astfel, instanţa a reţinut corect că notarul public S.A., cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 776 din 2 decembrie 1999 prin care C.M.V. a vândut fiului său C.V D. o suprafaţă de 990 mp teren arabil situat pe raza comunei Băbana, judeţul Argeş, a menţionat greşit vecinătăţile acestuia de la punctele cardinale vest şi nord.
Ulterior, expertul cadastral a sesizat această eroare, iar cumpărătorul a sesizat notarul public şi a solicitat îndreptarea acesteia, iar S.A. a rectificat greşeala prin înlocuirea vecinilor şi a aplicat ştampila, fără a întocmi o încheiere în acest sens.
Este de reţinut că actul de vânzare-cumpărare s-a autentificat în baza adeverinţei de rol agricol emisă de Primăria comunei Băbana, judeţul Argeş, pe numele vânzătorului C.M.V. şi a schiţei de plan a terenului ce a făcut obiectul vânzării emisă tot de primărie, vizată de părţi în care vecinătate sunt corecte.
În ceea ce priveşte lipsa titlului de proprietate, zona nefiind cooperativizată, vânzarea s-a întemeiat pe posesia vânzătorului de lungă durată.
Aşadar susţinerea recurentei că eroarea s-ar fi produs deoarece vânzătorul i-a indicat greşit, cu ocazia întocmirii actului, vecinătăţile unui alt teren prevăzut în testamentul din anul 1958 este neîntemeiată atâta timp cât în nota explicativă, recunoaşte că schiţa de plan a terenului, emisă de primărie, anexă la contract, semnată de părţi, care este depusă în arhiva biroului notarial, este corectă şi, în raport de conţinutul ei a rectificat contractul.
Recurenta a încălcat astfel dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, nr. 36/1995, care prevede că în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public va verifica situaţia proprietăţii şi sarcinile bunului, cu excepţia arătată la art. 716 C. proc. civ. În acest scop notarul public va pretinde prezentarea titularilor de proprietate ale înstrăinătorului şi după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum şi certificatul de evidenţă fiscală cu valoarea de impozitare.
Aşadar, în cauză trebuie să se stabilească dacă, cu ştiinţă, notarul public şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile şi prin aceasta a cauzat o vătămare intereselor legale ale petiţionarului P.D. al cărui teren se învecinează cu cel care a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare încheiat de S.A.
Totodată, recurenta, astfel cum de altfel recunoaşte, a încălcat şi dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 36/1995, potrivit căruia actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor.
Ori, în speţă, recurenta nu a întocmit o încheiere ci a modificat actul aplicând ştampila Biroului Notarului Public S.A.
Întrucât recurenta şi-a încălcat atribuţiile legale în mod just instanţa de fond, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petiţionarului P.D., a desfiinţat rezoluţia atacată şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva notarului public S.A.
În consecinţă, pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta S.A. va fi obligată la plata sumei de 600.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata S.A. împotriva sentinţei penale nr. 107/ F din 18 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurenta intimată la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1738/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1797/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
