ICCJ. Decizia nr. 1827/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1827/2005
Dosar nr. 1551/2005
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpaţii M.Şt. şi N.A.
Pentru a se pronunţa această încheiere, s-au reţinut următoarele:
În faza de urmărire penală, împotriva celor doi inculpaţi s-a luat măsura arestării preventive, întrucât, apreciindu-se că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., deoarece, la data de 26 aprilie 2004, cei doi inculpaţi au vândut opt doze de heroină în schimbul sumei de 1.500.000 lei, denunţătoare L.C., iar la locuinţa lor s-au găsit fiole de heroină consumate.
Măsura arestării preventive a fost menţinută succesiv în faza de cercetare judecătorească, întrucât subzistau temeiurile avute la luarea acestei măsuri şi prin sentinţa penală nr. 1600 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, aceştia au fost condamnaţi la câte 10 ani închisoare.
La data de 10 februarie 2005, instanţa a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de cei doi inculpaţi, şi în conformitate cu art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs cei doi inculpaţi, pe considerent că nu se mai justifică temeiurile care au dus la arestarea lor şi în consecinţă solicită revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea lor în stare de libertate.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Din examinarea lucrărilor de la dosar, rezultă că inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse cu închisoare de câte 10 ani închisoare.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite, periculozitatea demonstrată de inculpaţi prin modul concret în care au comis infracţiunile, că sunt recidivişti, că ulterior datei de 10 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 110/ A din 17 februarie 2005, a respins apelurile inculpaţilor şi a menţinut arestarea preventivă, sunt tot atâtea temeiuri care duc la concluzia că menţinerea măsurii arestării preventive luată prin încheierea din 10 februarie 2005, este pe deplin justificată, astfel că, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate.
Ca atare, nu sunt temeiuri care să justifice revocarea măsurii arestării preventive, faţă de faptul că se menţin temeiurile de la art. 143 C. proc. pen., fapta prezentând un grad ridicat de pericol social, iar inculpaţii, în raport de datele personale prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că nu se justifică lăsarea lor în libertate prin revocarea măsurii arestării preventive, menţinându-se deci, în totalitate dispoziţiile art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.A. şi M.Şt. împotriva încheierii din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 255/2005.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1805/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1857/2005. Penal. Art.211 alin .2 c.pen. Recurs → |
|---|
