ICCJ. Decizia nr. 1797/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1797/2005
Dosar nr. 1514/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 3023 din 10 noiembrie 2003, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a schimbat încadrarea juridică, cu referire la faptele de la pct. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13, art. 99 şi urm. C. pen., şi din infracţiunea prevăzută de art. 81 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
A condamnat inculpatul B.A.I. la pedeapsa de:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.;
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13, art. 99 şi urm. C. pen.;
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13, art. 99 şi urm. C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat graţierea pedepsei de un an închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 3202/2002 a Judecătoriei Medgidia, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 99 şi 41 alin. (2) C. pen.
A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3202/2002 a Judecătoriei Medgidia şi a repus în individualitatea lor pedepsele de:
- 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2719/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi urm. C. pen.;
- 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2719/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi urm. C. pen.
S-au contopit pedepsele în baza art. 36 alin. (2), raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privitoare la pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3202/2002 a Judecătoriei Medgidia şi s-a dispus contopirea restului de 364 zile rămas neexecutat cu pedepsele aplicate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 12.500.000 lei părţii civile SC A.R. SRL, 3.000.000 lei părţii civile SC B.C. SRL, 35.000.000 lei părţii civile Z.M., 40.000.000 lei părţii civile P.M.F., 30.000.000 lei părţii civile C.M.S. şi 2.000.000 lei părţii civile A.M.
În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente B.L. şi B.L., 6.000.000 lei părţii civile N.R.C.
S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de partea civilă N.A.
S-a luat act că părţile vătămate SC B.C.S. SRL, A.N.G.K. şi SC G.G. SA nu s-au constituit părţi civile.
Prin Decizia penală nr. 99/ A din 28 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti şi inculpatul B.A.I. împotriva hotărârii penale, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, a constatat graţiate unele dintre pedepsele aplicate, a contopit pedepsele negraţiate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu un an închisoare, urmând ca în final inculpatul B.A.I. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat graţierea condiţionată a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului menţionată prin sentinţa penală nr. 2719 din 11 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi a dispus executarea în întregime a acesteia alăturat pedepsei rezultante de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul B.A.I. să execute 7 ani închisoare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul B.A.I. a declarat recurs.
La termenul din 1 martie 2005, fixat pentru judecarea recursului, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea pronunţată în aceeaşi zi în dosarul nr. 723/M/2005, a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a reţinut că faptele comise de inculpat şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor constituie un element care duce la concluzia că, lăsat în libertate, inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, iar celelalte acte ale dosarului fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 lit. h) şi art. 143 C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri inculpatul B.A.I. a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Or, cu referire la încheierile prin care, în baza art. 160b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 109/2003, instanţa de recurs a dispus în sensul menţinerii detenţiei preventive a inculpatului, legea procesual penală nu prevede expres că acestea sunt supuse recursului, separat.
Mai mult, prin alin. ultim al textului menţionat, se face trimitere la art. 160a C. proc. pen., în raport de care sunt supuse încheierile determinate prin art. 141 din acelaşi cod.
Prin art. 141 C. proc. pen., s-a stabilit că sunt supuse recursului încheierile pronunţate în cursul judecării în fond sau, după caz, în apel a cauzei penale.
Aşadar, încheierile prin care, în cursul judecării cauzei penale în etapa procesuală a recursului, se dispune menţinerea stării de arest a inculpatului, nu sunt supuse recursului, în lipsa exceptării exprese de la regula generală prevăzută de art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Pe de altă parte, din economia art. 3851 alin. (3) rezultă că, în afara excepţiei de la regula generală, statuată prin alin. (2) al aceluiaşi articol, încheierile date în cursul judecăţii urmează, sub regimul căilor de atac cărora acestea sunt supuse, regimul juridic al hotărârii ce se va pronunţa în cauză, în acea etapă procesuală.
Or, potrivit art. 417 C. proc. pen., hotărârea prin care se soluţionează recursul este definitivă.
Ca atare, cum potrivit art. 3851 din acelaşi cod, sunt supuse recursului numai hotărârile judecătoreşti nedefinitive, sentinţe sau decizii după caz; hotărârea pronunţată în recurs, definitivă şi executorie fiind, nu este supusă acestei căi de atac.
Drept urmare, cum hotărârea ce se va pronunţa în recurs nu este succesibilă de reformare prin declararea unui nou recurs, iar încheierea prin care s-a menţinut starea de arest nu se încadrează în excepţia prevăzută de art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul nu poate solicita, în lipsa temeiului legal, reformarea încheierii pe această cale.
Or, a recunoaşte unei încheieri o cale de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul-inculpat B.A.I. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul B.A.I. împotriva încheierii din 1 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, şi pentru cauze cu minori şi familie în dosarul nr. 723/M/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1788/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1805/2005. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
