ICCJ. Decizia nr. 1854/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1854/2005
Dosar nr. 1552/2005
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Iaşi au fost înregistrate recursurile declarate printre alţii, de inculpatul G.V., cauza formând obiectul dosarului nr. 758/2005.
Prin încheierea din 24 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie în dosar nr. 758/2005, s-a dispus în temeiul art. 160b C. proc. pen., menţinerea stării de arest a inculpaţilor G.R.C. şi C.L., urmând ca în baza aceluiaşi text de lege să se verifice din nou legalitatea şi temeinicia acestei măsuri nu mai târziu de 40 de zile, ceilalţi inculpaţi, respectiv G.V. şi B.M.C., fiind în durata mandatului de arestare, a cărei legalitate şi temeinicie s-a verificat la termenul din 27 ianuarie 2005.
Prin aceeaşi încheiere a fost admisă cererea inculpatului G.V. de acordare a unui termen de arhivă, acest termen fiind acordat la 3 martie.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea lui în stare de libertate, deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri faţă de el.
Recursul declarat este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile de şedinţă nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu hotărârile pe care le preced.
Aşadar, o încheiere poate fi atacată şi cu recurs separat, însă numai în cazurile expres prevăzute de lege.
Încheierile prin care se dispune menţinerea unei măsuri preventive pot fi atacate separat cu recurs în cazul în care au fost pronunţate de o instanţă care soluţionează cauza în fond sau în apel.
Faptul că dispoziţiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., care consacră expres acest regim derogatoriu, nu enumeră şi încheierile similare date de o instanţă de recurs.
Cum în cauză starea de arest a inculpatului G.V. a fost menţinută de instanţa de recurs justifică odată în plus concluzia potrivit căreia recursul, cu a cărui soluţionare a fost investită Înalta Curte, este inadmisibil.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul G.V. să fie respins, ca inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva încheieriidin 24 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, în dosar nr. 758//2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1853/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1864/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
