ICCJ. Decizia nr. 1953/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1953/2005
Dosar nr. 5226/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 21 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în dosarul nr. 170/P/2004, în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.V. la 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A luat act că prejudiciul produs părţii vătămate S.N.I.F. Călăraşi – Sistem Ulmeni, în valoare de 422.000.000 lei a fost acoperit prin restituire.
A fost obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 24 august 2003, inculpatul B.V. împreună cu numiţii C.C., E.C., P.I., S.M. şi B.S. având asupra sa o instalaţie de sudură autogenă şi folosindu-se de autoturismul numitului C.C. s-a deplasat la staţia de pompare de pe raza localităţii Ulmeni unde, folosindu-se de aparatul de sudură făptuitorii au tăiat trei tronsoane din ţevile pompei pe care le-au încărcat într-un camion, fiind depistate ulterior într-o magazie a fostului I.C.S.M. Olteniţa.
În cauză partea civilă S.N.I.F. Călăraşi arată că valoarea prejudiciului este în sumă de 422.000.000 lei şi este recuperat în natură.
La individualizarea cuantumului de pedeapsă aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere faptul că acesta a determinat pe ceilalţi coparticipanţi la săvârşirea faptei penale şi, de asemenea, dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ca şi persoana inculpatului în raport de care considerente a apreciat că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
Împotriva sentinţei a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa apelată privind netemeinicia pedepsei aplicate, în sensul că nu sunt justificate aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., instanţa apreciind cu uşurinţă că reeducarea inculpatului se poate face prin executarea unei pedepse de 2 ani închisoare.
Inculpatul a criticat sentinţa cu privire la greşita încadrare juridică a faptei sale, apreciind că aceasta datorită modului în care a fost desfăşurată activitatea apelantului, ar fi instigare la infracţiunea de furt calificat, solicitând şi o schimbare de încadrare juridică.
Totodată, a solicitat o reindividualizare judiciară a pedepsei, prin menţinerea aplicării dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi acordarea unei eficienţe mai mari a acestor texte de lege.
Prin Decizia penală nr. 658/ A din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi de inculpat.
Nemulţumit de decizie, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, secţia penală.
În esenţă, invocând prevederile art. 3859 pct. 14, C. proc. pen., solicită redozarea pedepsei, în sensul reducerii sale şi a aplicării art. 861 C. pen., argumentând în sprijinul cererii sale, conduita bună anterioară, recunoaşterea faptei, recuperarea prejudiciului.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a aplicat, iar cea de apel a menţinut o pedeapsă de 2 ani închisoare reţinând circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
Pedeapsa aplicată este just individualizată în concordanţă cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele ţinând cont pe de o parte de atitudinea anterioară dar şi de cea procesuală a inculpatului, de diligenţele depuse de acesta pentru recuperarea prejudiciului, reflectate în coborârea pedepsei sub minimul special, dar şi de pericolul social concret rezultat din modul de operare şi consecinţele produse prin fapta comisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 658 din 9 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1943/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2053/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
