ICCJ. Decizia nr. 1931/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 266 din 11 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 3098/2004, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea pentru efectuarea expertizei judiciare formulată de condamnatul J.B.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe data de 28 mai 2004, condamnatul J.B., la acea dată deținut pe viață în Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad s-a adresat tribunalului, solicitând, în baza art. 7 din O.G. nr. 94/1999, privind participarea României la procedurile în fața C.E.D.O., efectuarea unei expertize judiciare cu privire la locul de deținere.
în motivarea cererii sale, condamnatul a învederat că dorește pronunțarea unei astfel de hotărâri pentru a se constata că celula în care își execută pedeapsa reprezintă un mijloc de exterminare, întrucât este amenajată ca o cameră specială de tortură, care-i pune grav în pericol viața, starea fizică și psihică și că intenționează să folosească raportul de expertiză ca mijloc de probă într-o acțiune promovată de el la C.E.D.O. de la Strasburg.
Verificând la fața locului susținerile condamnatului și examinând O.M.J. nr. 2964 din 15 februarie 1999, instanța de fond a constatat că Penitenciarul Arad este un mijloc de deținere cu condiții de maximă siguranță și că întreg penitenciarul, dar mai ales locul de deținere al condamnatului este în conformitate cu normele europene în materie și în acord cu documentele internaționale și dispozițiile legale interne, aplicabile acestei categorii de deținuți.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că cererea condamnatului nu se justifică.
împotriva sentinței a declarat apel condamnatul J.B., solicitând prin motivele de apel depuse în scris, admiterea cererii formulate și efectuarea unei expertize judiciare cu privire la condițiile de detenție.
Prin decizia penală nr. 39/ A din 19 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, apreciind că nu se impune efectuarea expertizei întrucât condițiile de care beneficiază condamnatul sunt în deplin acord cu normele interne și internaționale, a respins apelul ca nefondat.
Nemulțumit de soluția instanței, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele.
Examinând hotărârile atacate în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
în conformitate cu dispozițiile art. 275, alin. (3) C. proc. pen., "judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezența inculpatului când acesta se află în stare de deținere".
Așa cum rezultă din adresa nr. 130624 din 13 decembrie 2004 a Penitenciarului București - Jilava, la data respectivă, condamnatul J.B. se afla încarcerat în acea unitate, având afaceri judiciare în dosarul nr. 6290/2004 al Tribunalului București, secția a II-a penală, astfel că nu putea fi transferat pentru a fi prezent la termenul din 19 ianuarie 2005, la Curtea de Apel Timișoara.
Cu toate acestea, ignorând dispozițiile imperative ale textului de lege arătat mai sus, curtea de apel a judecat apelul declarat de condamnatul J.B. împotriva sentinței penale nr. 266 din 11 octombrie 2004 a Tribunalului Arad, în lipsa acestuia, pronunțând astfel o hotărâre lovită de nulitate absolută.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de condamnat pentru acest motiv, se va casa decizia penală atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art. 192, alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2042/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1942/2005. Penal → |
|---|
