ICCJ. Decizia nr. 165/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 24 din 14 ianuarie 2004, Tribunalul Prahova, în baza art. 174 C. pen., omor, faptă din 23 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul I.G. la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că partea vătămată I.M. nu se constituie parte civilă, iar în baza art. 118 lit. b) s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
în seara zilei de 23 aprilie 2003, inculpatul se afla la domiciliul său din comuna Gura Vadului, jud. Prahova, împreună cu doi consăteni V.I. și L.G. și, de asemenea, cu fiul său, I.R.C. în vârstă de 13 ani.
Acesta, în mod repetat, i-a atras atenția tatălui său că o persoană străină s-ar afla în curte.
în cele din urmă, inculpatul care, tăia pâine, a ieșit cu cuțitul în mână pentru a verifica cele spuse de copilul său.
Acesta l-a anunțat că a văzut o siluetă la colțul casei, în apropierea beciului.
Inculpatul I.C. s-a deplasat la locul indicat de copil, căruia i-a spus să aprindă luminile exterioare, iar el a coborât în beci.
Pe întuneric, având cuțitul în mâna dreaptă a coborât scara beciului, a pipăit locul cu mâna stângă, încercând să dea de presupusul intrus pătruns în locuința lor.
La un moment dat, alertat de cineva de afară, că acesta a pătruns în beci și se află în spatele său, s-a întors brusc cu cuțitul în mâna dreaptă, lovindu-l pe fiul său, R.C., care tocmai cobora scara cu spatele la inculpat.
Lovitura de cuțit, intensă de altfel, a interesat cavitatea pleurală și a condus la decesul minorului.
Situația de fapt a fost dovedită prin: proces-verbal de cercetare a locului faptei; raport medico-legal de autopsie; declarațiile inculpatului I.G.; proces-verbal de reconstituire; planșe foto; experiment judiciar; declarațiile martorilor V.I., I.M., P.G., M.V., M.M., P.D. ș.a.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
în principal el a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu reținerea art. 73,art. 74 și art. 76 C. pen.
Prin decizia penală nr. 121 din 19 martie 2004, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte, în latură penală hotărârea primei instanțe și, aplicând dispozițiile art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a redus pedeapsa la 6 ani închisoare.
împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
El a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74,art. 76 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei aplicate, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de dispozițiile art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74,art. 76 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie prevederile art. 3859pct. 171 și 14 C. proc. pen.
Recursul este fondat.
Instanțele au reținut o corectă situație de fapt, dar au făcut o greșită încadrare juridică a acesteia.
Actul de trimitere în judecată și considerentele celor două hotărâri, rețin că inculpatul, având în mână cuțitul cu care tăia pâinea, alertat în mod insistent de fiul său a intrat în beci nu cu intenția de a ucide o persoană, ci de a verifica dacă într-adevăr o persoană străină a pătruns în locuința sa.
Beciul în care a avut loc fapta este o încăpere de 2,6 x 3 m cu o înălțime de 1,9 m, neluminat, iar accesul se face pe o scară metalică, aproape verticală.
După ce inculpatul a verificat prin pipăire locul, în timp ce se retrăgea cu spatele la scară, a fost anunțat că în spatele său s-ar afla intrusul.
Atunci, brusc s-a întors cu cuțitul în mâna dreaptă, lovind involuntar persoana care se afla pe scară și care, din nefericire, s-a dovedit a fi propriul său copil.
Lovitura a fost întâmplătoare și involuntară și a avut consecințe letale.
Nu este vorba de error în personam pentru că inculpatul nu a intenționat să ucidă o altă persoană, ci înarmat întâmplător cu cuțitul a coborât în beci numai pentru a verifica dacă în acest spațiu se află o persoană străină, așa cum îl sesizase fiul său în mod insistent.
Lipsind un element esențial pentru existența infracțiunii de omor, intenția, chiar în forma ei indirectă, în sarcina inculpatului nu se poate reține această infracțiune.
Acțiunea inculpatului s-a produs din culpă exprimată sub forma nebăgării de seamă, în acest caz el nereprezentându-și posibilitatea producerii morții unei persoane, datorită lipsei de atenție (întoarcere bruscă, pe întuneric, într-un spațiu strâmt).
Față de aceste considerente, recursul inculpatului a fost admis și, în consecință, s-a dispus schimbarea din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1856/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1605/2005. Penal → |
|---|
