ICCJ. Decizia nr. 1605/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1007 din 16 august 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2486/2004, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.F.V.
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2004, condamnatul C.F.V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 296 din 27 martie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală.
în motivarea cererii, revizuientul a arătat că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare, că nu au fost avute în vedere datele care caracterizează persoana sa și nici împrejurarea că a comis faptele sub influența băuturilor alcoolice.
Examinând actele dosarului, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 296 din 27 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 348/2003, definitivă prin decizia penală nr. 5234 din 14 noiembrie 2003 a înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul C.F.V. a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 768 din 12 iunie 2002, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în fapt s-a reținut că, la data de 02 octombrie 2002, inculpatul C.F.V. a deposedat-o pe partea vătămată N.F., în timpul nopții, într-un loc public, împreună cu o altă persoană și având asupra sa un cuțit, de un telefon mobil, întrebuințând violența pentru păstrarea bunului furat.
Prima instanță a constatat că motivele invocate de către revizuient nu se încadrează între cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul C.F.V. care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.
Prin decizia penală nr. 740/ A din 5 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3358/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul C.F.V.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut că, în cuprinsul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., sunt enumerate expres și limitativ cazurile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri iar motivele invocate de revizuient vizând redozarea sancțiunii aplicate, nu se încadrează în nici unul dintre acestea.
în consecință criticile apelantului fiind nefondate, Curtea a respins apelul declarat de revizuient.
împotriva ambelor hotărâri, în termen legal a declarat recurs revizuientul C.F.V. care a reiterat motivele invocate în cererea inițială.
în plus, revizuientul recurent a arătat că nu au fost luate în considerare toate declarațiile date de el în faza de urmărire penală, iar situația de fapt a fost greșit reținută, pe baza depozițiilor unor martori, care nu au fost de față la momentul incidentului. A mai arătat revizuientul că nu a folosit violența asupra părții vătămate pentru a o deposeda de telefonul mobil.
înalta Curte examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Potrivit art. 399 și următoarele C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat acelei instanțe cererea de revizuire a condamnatului C.F.V., după efectuarea verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca nefondată.
într-adevăr, din examinarea conținutului cererii, înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Nici în apel condamnatul revizuient nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.
Vinovăția ori nevinovăția făptuitorului, încălcarea dreptului la apărare, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancțiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, reținerea greșită a stării de recidivă, nereținerea stării de legitimă apărare ori incorecta soluționare a laturii civile a cauzei nu pot forma obiectul cererii de revizuire, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen., și pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile de ordinare și extraordinare de atac, ce ar conduce la prelungirea sine die a soluționării cauzelor penale.
Revizuientul a invocat motive de netemeinicie a hotărârii pronunțate, însă probatoriul ce a fost administrat, aprecierea acestuia, în condițiile art. 63 C. proc. pen., precum și hotărârea de condamnare pronunțată, inclusiv modul în care au fost respectate prevederile legale în materia asigurării apărării, au făcut obiectul controlului judiciar, fiind evaluate de către instanțele de apel și recurs, în cadrul căilor de atac ordinare exercitate de inculpat.
Cum aceste aspecte au fost cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza și nu au fost evidențiate fapte sau împrejurări noi, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins cererea revizuientului ca nefondată.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.F.V.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurentul revizuient la plata cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1208/2005. Penal → |
|---|
