ICCJ. Decizia nr. 1856/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 140 din 13 februarie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.D.B. la 18 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul neexecutat de 1190 zile din pedeapsa de 9 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1822/1992 a Judecătoriei Iași, iar în urma contopirii acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute 18 ani închisoare, cu un spor de un an, adică, în final, 19 ani închisoare.
A fost menținută starea de arest și s-a dedus, din pedeapsă, durata arestării preventive, de la 29 mai 2001.
în esență, au fost reținute următoarele:
în ziua de 26 mai 2001, în jurul orelor 14,00, inculpatul C.D.B. s-a deplasat pe șesul situat în preajma satului Rediu, județul Iași, unde se afla victima A.V., văcarul satului, care păștea vacile pe imaș.
Inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri, în zona feței, l-a doborât la pământ, după care a continuat să-l lovească cu picioarele, sărind cu acestea peste corpul lui. în urma agresiunii, victima a suferit multiple fracturi costale și rupturi ale organelor interne, care i-au cauzat decesul, în același loc unde a fost găsită ulterior de către minorul R.I.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 375 din 1 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Prin recursul declarat și susținut de apărătorul său, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. c), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., motivând că nu este autorul infracțiunii de omor, iar, în subsidiar, a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.
Recursul este fondat:
Potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfășurarea procesului penal, trebuie să se asigure aflarea adevărului, cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, scop în care organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să aibă rol activ.
Pe de altă parte, potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen., condamnarea se pronunță numai în cazul în care instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
în cursul urmăririi penale, precum și la instanță, inculpatul a negat constant că este autorul infracțiunii de omor, arătând că, în ziua respectivă, de 26 mai 2001, în jurul orei 11,00, a fost la moară împreună cu H.C., unde a stat până, în jurul orei 12,00, după care s-a întors la domiciliu, unde, în jurul orei 14,00, a servit masa, iar apoi a plecat la prășit, împreună cu C.N. și C.D., în grădina părinților săi, în satul Cârpa, comuna Redin, județul Iași.
Totodată, inculpatul a arătat că, în timp ce se deplasa cu căruța pe drum, spre grădina părinților, au fost opriți de C.C. și, în timp ce discuta cu el, a venit R.I., care le-a comunicat că l-a găsit decedat pe A.V.
Inculpatul a mai arătat că, împreună cu aceste persoane, s-a deplasat la locul unde se găsea victima decedată, după care s-au deplasat și au anunțat familia acesteia.
Referitor la martorul H.V., care a susținut, constant, că l-a văzut și recunoscut, în timp ce i-a aplicat loviturile mortale victimei, inculpatul a arătat că acesta este în dușmănie cu el, iar pe ceilalți martori, care au declarat în același sens, nu i-a văzut și nu-i cunoaște.
Inculpatul a mai susținut că H.V. și acești martori nu au relatat adevărul, deoarece au declarat că l-au văzut mergând spre victimă pe un cal alb (sur) ori, el are doi cai, unul negru și altul roșcat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă mai multe aspecte contradictorii și nelămurite de către instanțe și care creează dubii cu privire la soluția pronunțată în cauză.
Astfel, martorul H.V., la instanță a susținut, în mod categoric, că în dimineața acelei zile se afla cu fiul său la prășit, la o distanță de 500 metri, și l-a văzut și recunoscut pe agresor în persoana inculpatului, arătând că nu este în dușmănie cu acesta.
în mod surprinzător, H.I. audiat, la același termen, la instanță, a declarat că "nu pot preciza dacă era inculpatul .. agresorul era de statură medie, dar nu pot spune că acesta se regăsește în persoana inculpatului .. precizez să agresiunea a avut loc, în jurul orei 11,30 - 12,00 ziua".
Tot surprinzător și în contradicție cu probele testimoniale care situează săvârșirea faptei, în jurul orelor 14,00, este procesul-verbal de sesizare din oficiu, al căpitanului D.Șt., din serviciul Poliției Judiciare Iași, întocmit la 26 mai 2001, în care se consemnează, textual, că "la data de mai sus, orele 10,00, aflându-mă la sediul biroului, am fost sesizat telefonic, de o persoană care a refuzat să-și dea numele, că pe pășunea satului Rediu, comuna Scânteia, județul Iași, se află cadavrul unei persoane de sex masculin" și că aceeași persoană "mai arată că acesta a fost bătut de frații C.".
în contradicție cu acest proces-verbal, din dosarul instanței de apel, un alt raport al postului de poliție Scânteia, din care rezultă că sesizarea privitor la acest omor a avut loc în aceeași zi, la orele 17,00.
Pe de altă parte, din declarația martorei V.G.A., rezultă că, anterior, în urmă cu 2-3 săptămâni, victima căzuse din căruță, împrejurare în care i-a trecut o parte din roată peste cap și peste o parte a corpului.
Aceste aspecte contradictorii, cele referitoare la efectuarea tardivă a cercetării locului faptei, precum și cele privind modul defectuos de efectuare a autopsiei și a actelor de urmărire penală, arătate cu lux de amănunte, în notele de concluzii de la din dosarul instanței de apel, de către apărătorul inculpatului, se impun a fi lămurite prin completarea cercetării judecătorești.
în acest sens, se impune reascultarea fiecărui martor, de pe locurile în care pretinde că se găsea la data și ora respectivă, iar, în cazul unor contraziceri, să se recurgă la confruntări.
Urmează a se verifica și aspectele relatate de medicul V.G.A. și, bineînțeles, dacă și în ce măsură leziunile descrise de aceasta suferite de victimă în acel accident ar fi putut determina decesul, prin ele însele.
Este necesar să fie verificate, totodată, apărările invocate de inculpat, prin avocatul său, în notele de concluzii din dosarul instanței de apel, inclusiv privitor la cele consemnate în raportul de autopsie, raportat la pretinsa putrefacție în care ajunsese să intre cadavrul.
în același sens, vor fi administrate orice alte probe necesare, pentru a se afla, în mod cert, adevărul.
Pentru aceste considerente, urmează a se admite recursul inculpatului, a fi casate hotărârile pronunțate și a se trimite cauza spre rejudecare, la instanța de fond, Tribunalul Iași.
în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, de împrejurarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin, și pentru a nu periclita aflarea adevărului, prin riscul posibilităților de influențare a probelor, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 165/2005. Penal → |
|---|
